Expresia latină „Noli me tangere”, care înseamnă „Nu mă atinge!”, își are originea în Evanghelia lui Ioan (dar apare și într-o traducere, în latina vulgară, a textului ebraic al Bibliei, din secolul al IV-lea, aparținând Sfântului Ieronim) și se referă la cuvintele pe care Iisus i le-ar fi adresat Mariei Magdalena, în duminica Paștelui, după Înviere: „Nu mă atinge, căci încă nu m-am înălțat la Tatăl, dar mergi și găsește-i pe frații mei și spune-le că eu urc la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru”.
Din textul biblic, pe calea literaturii, expresia „Noli me tangere” a intrat și în limbajul comun, având, în principal, două sensuri: 1. La modul propriu, este un îndemn de a nu te atinge de un lucru prețios, care are o aură de sacralitate; 2. În sens figurat, înseamnă că nu poți leza o persoană recunoscută ca fiind intangibilă sau că nu poți încălca o regulă, un principiu, o ordine stabilită, deoarece acest fapt ar putea avea consecințe grave.
În marile muzee, de exemplu, adesea, lângă exponatele valoroase se află câte o inscripție pe care scrie „Noli me tangere”, ceea ce înseamnă că obiectele respective nu pot fi atinse.
Expresia se poate folosi, însă, și în alte contexte, cum ar fi: „Noli me tangere, eu cred doar în binele, frumusețea și armonia acestei lumi.”
În lumea contemporană, Noli Me Tangere rămâne o expresie evocativă, adesea folosită pentru a simboliza dorința de intangibilitate sau nevoia de spațiu personal. Într-o eră unde viețile noastre sunt tot mai expuse și publice, înțelesul acestui străvechi adagiu latin capătă noi dimensiuni, îndemnând la respectarea granițelor personale și la aprecierea intimității.
De asemenea, explorarea și înțelegerea contextelor și expresiilor lingvistice ne pot ajuta să ne îmbogățim cunoștințele și să comunicăm mai eficient. În acest sens, te încurajăm să consulți cum este corect: cunoștință sau cunoștiință? pentru a aprofunda diferențe subtile ale limbii și pentru a-ți perfecționa vocabularul.
A mai zis cineva asta, un biet nemuritor de rând, Arhimede, ”noli turbare circulos meos”, e o poveste frumoasă, cu tot atât de înalte sensuri. Plutarh zice că nu ar fi zis, dar ce contează?
Da, ca o fi zis sau nu Arhimede vorbele astea… „Nu imi strica cercurile!”… e o metafora frumoasa, cum metaforic este si sensul expresiei „Noli me tangere”!… Nu pot sa nu imi amintesc, in acest context „Lectia despre cerc” a lui Nichita Stanescu: „Se desenează pe nisip un cerc/după care se taie in două,/cu acelasi băt de alun se taie in două./După aceea se cade in genunchi,/după aceea se cade in branci./După aceea se izbeste cu fruntea nisipul/si i se cere iertare cercului./Atât.”… Matematicienii ce vor spune oare? Asa se construieste un cerc?… 🙂