Neologismele din titlul articolului – luxurios, concupiscent, licențios, cupid – aparținând unui registru stilistic mai pretențios, așa cum se întâmplă cu multe dintre împrumuturile din alte limbi, sunt utilizate, adesea, în contexte nepotrivite, ceea ce demonstrează o necunoaștere a sensurilor de către cei care le folosesc „după ureche”.
Înțelegerea neologismelor precum luxurios, concupiscent, licențios și cupid extinde nu doar vocabularul nostru, ci și capacitatea de a exprima concepte complexe în conversații. Această secțiune va analiza etimologia și contextele în care fiecare termen este cel mai bine utilizat, îmbunătățind astfel comunicarea noastră.
Mai ales primul dintre acestea – luxurios (din fr. luxurieux) – este confundat, probabil pentru că seamănă fonetic, cu luxuriant, fără ca cele două cuvinte să aibă vreo asemănare de sens. Dacă luxuriant înseamnă: (despre vegetație) care este extrem de bogată; caracterizată prin dezvoltare și abundență, sensul lui luxurios este: desfrânat, lasciv, concupiscent.
Așadar, luxurios aparține aceluiași câmp semantic ca și concupiscent, al cărui înțeles este: impudic, lasciv, libidinos, licențios, care are înclinare exagerată către plăceri senzuale, trupești. Este ușor de dedus că, apărând în această serie de sinonime, și licențios are același înțeles – care calcă regulile bunei-cuviințe, ale moralei, indecent, impudic, imoral.
Cupid (din fr. cupide, lat. cupidus) este un sinonim parțial al cuvintelor menționate anterior, având și înțelesul de lacom, hrăpareț, avid de câștig, rapace, dar și venal, corupt, imoral, necinstit, concupiscent.
În forma menționată în titlu, toți termenii au valoare adjectivală, în limba existând și substantivele corespondente: luxură (desfrânare), concupiscență, licențiozitate (caracterul, însușirea a ceea ce este licențios; comportare, faptă, vorbă etc. licențioasă, indecentă, nerușinare, trivialitate, vulgaritate etc.), cupiditate.
Recunoașterea și aplicarea corectă a acestor neologisme înseamnă să navigăm cu succes prin subtilitățile limbii române. Pentru cei interesați de o explorare mai profundă a gramaticii și a lexicului, vă recomandăm articolul cum este corect: niciun sau nici un, care va clarifica alte aspecte esențiale ale limbii române.
Excelent sait. Mai invatam si noi cate ceva. Felicitari!