Caricaturile, in finetea lor abstracta pot fi considerate o arta la fel de pretioasa ca si tablourile clasice ale marilor pictori celebri. Caricaturile sunt mai exact imaginile care reprezinta trasaturile unei situatii sau a unei persoane, insa printr-o exagerare intentionata, realizandu-se astfel caracteristici depasite care au ca scop unic ridiculizarea, atragerea atentiei, reliefarea unor trasaturi reale care insa sunt duse in derizoriu, satirizare. Caricatura poate fi astfel considerata si „fabula” cu morala la final a artei plastice sau satira acesteia, pentru ca practic ce se exprima in cuvinte prin satira sau fabula se exprima in imagine prin caricatura, rolul fiind acela de a trezi oarecum spiritul celui care este ridiculizat si desigur si al celor ce privesc.
Cand a aparut prima caricatura
Desi aparent, caricaturile au invadat destul de recent ziarele, revistele, internetul si copertile la tot felul de carti, acest tip de arta „moderna” este mult mai vechi decat am putea crede. Se spune ca prima notatie de tip ironic a fost creata in urma cu 7000 de ani, evident, pe o foaie tip papirus, si este de origine egipteana. Apoi au fost descoperite parodii ale scenelor din mitologia antica ce aveau loc pe vasele grecesti. Toate acestea nu ne indica decat faptul ca oamenii au fost din cele mai vechi timpuri ironici si plini de farmec si mai mult decat atat au avut si suporturile necesare din partea societatii, deoarece fara aceasta si fara erorile umane de-a lungul veacurilor nu puteau porni nici glumitele inteligente.
Prima caricatura se spune ca ar fi fost a unui politician din Pompei. Evident clasa politica reprezinta si in ziua de astazi generatorul de idei al artistilor care isi pun in valoare talentul in jurul ridicolului si absenteismului moral al clasei politice. In Evul Mediu, caricaturile nu erau facute de oricine ca in prezent (desi si acum sunt cativa reprezentanti mai celebri ai acestei arte), ci erau facute de cei mai de seama artisti din acele vremuri. Doar cei cu un spirit ironic destul de dezvoltat, cu un simt al umorului fin si o cultura vasta, se poate spune si curati din punct de vedere moral, puteau critica in acest fel.
Deoarece la urma urmei, caricaturile sunt o critica adusa persoanei in cauza. Motiv pentru care se si hiperbolizeaza trasaturile situatiei sau a persoanei respective si se rotunjesc trasaturile definitorii pentru a scoate in evidenta ce e bun (inexistent in majoritatea cazurilor) si ce e rau. Caricaturile, se poate spune rezultand de aici, sunt si glume, poante, bancuri transpuse in imagini si culori sau nonculori deoarece multe sunt realizate si alb negru.
Caricaturisti de apreciat
In vremurile de mult apuse foarte consacrate erau schitele lui Leonardo Da Vinci (pictor, arhitect, om de stiinta si sculptor italian), impreuna cu desenele deosebit de grotesti ale lui Callat, Goya si Bosh, care impreuna au creat o intreaga istorie a graficii caricaturale. Inceputul adevarat al acestei arte are ca punct de pornire lucrarile artistului de origine britanica William Higarth, care timp de 67 de ani, cat a si trait de altfel, nu a facut altceva decat sa se dedice integral acestei arte si se pare ca spiritul lui ludic de englez nativ, aristocratic si plin de patos l-a ajutat enorm sa depaseasca obstacolele create de impasurile imaginatiei.
Dupa acesta, un al doilea mare si apreciat caricaturist este Thomas Rowlandson, care era originar tot din Anglia, bucurandu-se de aceleasi calitati native, urmat cu siguranta tot de un britanic, al treilea in acest top, pe nume George Cruikshank. Si in alte tari precum Germania s-a dezvoltat acest spirit critic prin schite si desene, spre exemplu in Germania cel care comenta stilul de viata al societatii nemtesti in aceasta maniera comica era Daniel Chodowiecki iar in francezii il aveau pe renumitul Toulouse Lautrec, precum si in Rusia reprezentantul de baza era Aleksander Orlowski, unul dintre refugiatii la Sankt Petersburg.
In tara noastra, acest tip de arta – caricatura, apare in perioada pasoptista, odata ce se formeaza si constiinta nationala a romanilor iar reprezentantii ei de seama au fost A. Murmu, C. Ressu, N. Tonitza si I. Iser, dupa cum se semnau ei. Iar dupa anul 1944, odata cu instalarea comunismului, acest tip de arta fin si hilar totodata, devine un bun mijloc de propaganda al comunistilor.
Caricaturile au functii bine definite si stabile iar printre ele cu siguranta se numara acelea de a amuza si de a destinde. Atunci cand privim o imagine caricaturala nu facem altceva pentru prima data decat sa radem, asta evident daca ne dam seama ce vrea sa comunice acea imagine si daca atentia noastra este atrasa intr-adevar de problemele de actualitate ce se vor etichetate si sanctionate. Printre tipurile de caricaturi se disting cateva precum: caricaturile de portret, de metafora sau simbol, benzile desenate, caricaturile animate, colajele, desi cu siguranta cele mai apreciate in Romania sunt caricaturile politicienilor inserate in ziarele de satira si pamflet care sanctioneaza clasa politica ce conduce tara catre neant.
