Cărţi cenzurate de-a lungul timpului, în lume şi în România

Cărţi cenzurate sau interzise, din motive politice, morale, religioase, comerciale, au existat în toate epocile şi nu numai în cadrul unor regimuri autoritare, aşa cum s-a întâmplat în România, în timpul regimului comunist.

Cenzura este la fel de veche precum tipărirea şi difuzarea cărţilor şi a funcţionat şi funcţionează, în diverse forme, în funcţie de ţară, de autorităţi, de regim politic, de curentele de opinie, de felul în care este înţeleasă şi reglementată libertatea de exprimare sau chiar ca urmare a unor reacţii din partea opiniei publice.

Există cărţi aparţinând unor epoci mai vechi, interzise la vremea respectivă, publicate ulterior şi care au devenit scrieri de referinţă în istoria culturii. Dar şi în prezent sunt cărţi care, primite nefavorabil de către publicul larg, din cauza conţinutului necorespunzător pentru copii sau tineri, sau din alte motive, au fost retrase de pe piaţă şi interzise pentru retipărire.

Numai în SUA, de exemplu, care este o democraţie consolidată, şi în care cenzura asupra cărţilor nu poate fi pusă pe seama ideologiilor politice, sunt semnalate cel puţin 10-11 astfel de cazuri în fiecare an, după cum relevă Raportul anual al “American Library Association”. Iată câteva exemple celebre de cărţi cenzurate, pe care nicio veritabilă istorie a literaturii nu le poate ignora:

Cărţi cenzurate în epoca în care au fost scrise, astăzi capodopere ale literaturii universale

Cărţi cenzurate – “Ulise”, de James Joyce

Romanul “Ulise” (“Ulysses”, în original), aparţinând scriitorului irlandez James Joyce, a fost publicat pentru prima dată în 1922, la Paris, fiind interzis, la vremea respectivă, în Statele Unite ale Americii, în Marea Britanie şi Australia, din pricina conţinutului considerat de unii “obscen”.

Romanul, cu multe aluzii, în planul simbolic, de adâncime, al textului, la “Odiseea” lui Homer, la care face trimitere şi titlul, relatează, de-a lungul a câteva sute de pagini, peregrinările personajului principal, Leopold Bloom (Ulise), şi ale lui Stephen Dedalus, prin Dublin (capitala Irlandei), într-o singură zi (14 iunie 1904), de la ora opt dimineaţa până noaptea, in jurul orei trei. 14 iunie 1904 este şi ziua în care, în viaţa reală, scriitorul James Joyce a cunoscut-o pe partenera sa, Nora Barnacle, experienţă transpusă parţial în carte.

Romanul, scris într-o manieră foarte modernă, exploatând la maximum valenţele monologului interior şi ale fluxului conştiinţei, construieşte un univers în care cele două personaje masculine, prinse în banalitatea existenţei de zi cu zi, pun în discuţie teme fundamentale – viaţa şi moartea, sexualitatea, arta, religia, chiar situaţia Irlandei la acel moment.

Roman controversat, inclus, în multe ţări, în anii 1920, 1930, pe lista cărţilor cenzurate, “Ulise”, de James Joyce, face parte astăzi din Top cele mai valoroase 100 de cărţi ale secolului al XX-lea.

“Minunata lume nouă”, de Aldous Huxley

Romanul “Minunata lume nouă”, de Aldous Huxley, din categoria cărţi cenzurate, a fost publicat pentru prima dată în 1932. În 1999, ziarul “The Observer” a inclus acest volum în “100 cele mai importante cărţi din toate timpurile”.

Scriitorul englez Aldous Huxley, emigrat în SUA, imaginează o societate a viitorului, în jurul anului 2500, o dictatură perfectă, fără fisuri, din care oamenii nici nu s-ar gândi să evadeze vreodată, pentru că sunt mutilaţi spiritual, au fost concepuţi în epribetă, pentru a putea fi integraţi într-una dintre cele cinci categorii – a executanţilor, a subalternilor, a celor care execută munci penibile şi foarte penibile şi elita (o minoritate în mâinile căreia este concentrată puterea).

La zeci de ani de la apariţie, romanul este foarte actual, un avertisment referitor la sensul greşit spre care se îndreaptă o societate când oamenii sunt uniformizaţi, depersonalizaţi, singurii “zei” la care se închină fiind “consumismul” şi “distracţia”. Copiilor, în timpul somnului, li se induce un anumit fel de a gândi, astfel încât nimeni să nu se răzvrătească, să nu-şi dorească altceva decât ceea ce se oferă.

Pentru că abordează astfel de teme, controversate şi astăzi, la momentul publicării romanului, acesta a fost interzis în Irlanda şi în mai multe state americane.

“Ferma animalelor” şi “1984”, de George Orwell

George Orwell, născut în India, s-a afirmat ca scriitor de limba engleză. Cele două romane ale sale, “Ferma animalelor” (1945) şi “1984” (publicat în 1949) sunt satire virulente la adresa totalitarismului. Primul este un roman distopic (o antiteză a unei societăţi utopice, care se defineşte printr-o formă de guvernare totalitară) şi face trimitere la “Era lui Stalin”, printr-o amplă alegorie animalieră.

Se constituie ca o critică acerbă a indiferenţei, răutăţii, lăcomiei, ignoranţei. O fermă în care animalele se revoltă, iau puterea şi vânează oamenii. Partizanii stalinismului, considerând că este o critică prea abruptă a URSS, au interzis publicarea cărţii între 1943 şi 1945. Chiar Marea Britanie, la timpul repectiv s-a opus publicării cărţii, autorul răspunzând într-o Prefaţă publicată mult mai târziu, în 1973, odată cu versiunea italiană a cărţii, în care acuza “autocenzura” Regatului Unit, care ar fi trebuit “să nu treacă sub tăcere” abuzurile.

“1984” este un roman politic, asemănător cu romanul profetic al lui Aldous Huxley, “Minunata lume nouă”, interzis în 1950, în URSS. “1984” descrie imaginea distopică a Marii Britanii, după un ipotetic război nuclear dintre Vest şi Est, după care s-a instaurat un regim totalitar, al cărui simbol principal, în carte, este “Big Brother” (“Fratele cel Mare”), metaforă a îngrădirii libertăţilor şi a regimului poliţienesc: “Big Brother is watching you!” (“Big Brother este cu ochii pe tine”).

Şi această carte a fost publicată după îndelungi controverse, inclusiv în SUA, ca şi în Marea Britanie, în 1949. În prezent, şi “Ferma animalelor” şi “1984”, deşi, iniţial, cărţi cenzurate, fac parte din patrimomiul culturii universale, din cele 100 cele mai bune cărţi ale secolului al XX-lea.

Paradoxal, chiar mai apropape de zilele noastre, în 2002, romanul “Ferma animalelor” figurează pe lista de cărţi cenzurate/interzise, în Emiratele Arabe Unite (pe motiv că ideile cărţii sunt în dezacord cu valorile Islamului), în Cuba şi în Coreea de Nord.

“Arhipelagul Gulag”, de Aleksandr Soljeniţîn

“Arhipelagul Gulag”, de Aleksandr Soljeniţîn, este o carte despre lagărele de concentrare sovietice, născută din experienţele autorului, dar şi ale altor 227 de prizonieri. Scrisă în clandestinitate, între 1958 şi 1967, a fost publicată în 1973, la Paris, după ce KGB-ul a confiscat o copie a manuscrisului, dar interzisă în URSS, până în 1990. A circulat însă în fosta Uniune Sovietică, sub formă de samizdat. Termenul “Arhipelag” este folosit pentru a sugera proliferarea lagărelor în toată ţara, iar “Gulag” este un acronim de la “Glavnoe oupravlenie ispravitelno-trudovykh Lagerei” (“Direcţia principală a lagărelor de muncă”).

“Fructele Mâniei”, de John Steinbeck

John Steinbeck este unul dintre cei mai importanţi scriitori americani ai secolului trecut, cunoscut, mai ales, prin romanele “Fructele mâniei”, “La răsărit de Eden”, “Oameni şi şoareci”, laureat al Premiului Nobel pentru literatură, în 1962.

Apreciat astăzi la adevărata lui valoare, Steinbeck s-a confruntat şi el, la apariţia cărţii “Fructele mâniei”, cu ostilitatea publicului şi cu cenzura, cititorii declarându-se şocaţi de tuşele groase în care au fost descrise diverse ipostaze umane, inspirate de o călătorie făcută alături de un grup de “okies”, fermieri săraci, izgoniţi de pe pământurile lor. Autorul va răspunde acestor reacţii, subliniind că, în raport cu realitatea, personajele cărţii sunt variante “aseptizate”.

“De veghe în lanul de secară”, de J.D. Salinger

Din categoria cărţi cenzurate, una dintre cele mai cunoscute şi populare astăzi este “De veghe în lanul de secară”, a scriitorului american J.D. Salinger. Publicat pentru prima dată în 1951, romanul este confesiunea unui adolescent inadaptat. A şocat la vremea primei apariţii, fiind retrasă din majoritatea bibliotecilor americane, deoarece a fost considerată ca periculoasă pentru tineri, prin tematica abordată – abandonarea şcolii, alienarea, teama, depresia, prostituţia – şi prin dimensiunea de anti-erou a personajului principal.

“Versetele Satanice”, de Salman Rushdie

“Versetele Satanice” este titlul unui roman, adică o scriere ficţională, realizată în maniera realismului magic, aparţinând scriitorului de limba engleză, de sorginte indiană, Salman Rushdie. Autorul s-a inspirat din viaţa lui Mahomed, considerat de către musulmani întemeietorul religiei islamice, dar personajele sunt construite prin raportare la lumea contemporană scriitorului, temele centrale fiind înstrăinarea, experienţa imigranţilor în Regatul Unit, dragostea, moartea, după cum însuşi autorul a subliniat în nenumărate rânduri.

Cartea a fost publicată în 1988, în Regatul Unit şi a fost primită favorabil de către critici şi de către public, chiar nominalizată, în anul apariţiei, la câteva premii. Musulmanii, în schimb, au considerat-o o blasfemie, o insultă adusă religiei lor. Romanul a fost interzis în Iran, apoi în India, tara de origine a scriitorului, pentru a se evita conflictele şi actele de violenţă posibile. Autorul însuşi a fost o vreme sub protecţia poliţiei din Marea Britanie, iar unii traducători şi editori ai cărţii, din Italia, Norvegia, chiar Turcia (unde cartea nu a fost cenzurată, în pofida faptului că Turcia este majoritar musulmană) au avut de suferit, supravieţuind însă unor tentative de asasinat.

Nenumărate alte cărţi cenzurate, între timp intrate în patrimoniul literaturii clasice universale, au existat de-a lungul timpului. S-ar putea adăuga la titlurile deja menţionate şi altele, precum: “Alice în Tara Minunilor”, de Lewis Carroll (interzisă în China, în 1931, considerându-se ca fiind indecent să pui pe seama animalelor graiul oamenilor); primul roman al scriitorului francez, de origine cehă, Milan Kundera – “Gluma” – publicat în 1967, a fost interzis în Republica Cehă, în 1968, odată cu invazia sovietică, deoarece cartea făcea referire la sărăcie şi frică, în perioada stalinistă; “Frankenstein”, de Mary Shelley, a fost interzis în Africa de Sud, din cauza “obscenităţilor şi indecenţei” etc.

Scriitori români interzişi şi cărţi cenzurate în timpul regimului comunist

După al Doilea Război Mondial, cultura română şi societatea, în general, au trecut printr-un proces dramatic. Literatura a devenit mijloc de propagandă, având rolul de a “educa” masele în spiritul supunerii faţă de partid şi de noua ideologie de după 1944.

În 1946, s-a dat publicităţii o listă cu 2538 de cărţi interzise, care au fost scoase din bibliotecile publice. În 1948, într-un volum de aproximativ 500 de pagini, s-a publicat o listă revizuită de autori interzişi şi cărţi cenzurate, în total 8779.

Au fost confiscate cărţi de referinţă ale culturii noastre, au fost scoase din manuale, din librării şi biblioteci volume aparţinând clasicilor literaturii române: Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu, Ion Agârbiceanu, Dimitrie Bolintineanu, excepţionalii scriitori interbelici – Lucian Blaga, Ion Barbu, George Bacovia, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Radu Gyr, Cezar Petrescu, Mihail Sebastian etc.

În 1949, se înfiinţează Scoala de Literatură “Mihai Eminescu”, al cărei scop era de a forma, pe bandă rulantă, “scriitori” care să slujească noul regim.

Mulţi tineri intectuali autentici au luat calea exilului – Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, alţii au rămas în ţară, dar au suportat ororile noii epoci. Unii au fost arestaţi, acuzaţi de uneltire împotriva regimului sau li s-a interzis să publice – Nicolae Steinhardt, Constantin Noica, Petre Țuţea, Vasile Voiculescu, Dinu Pillat, Ioan Alexandru etc.

http://www.youtube.com/watch?v=oEldl8eL_kc