Intramuros, cel mai vechi cartier din Manila, a reprezentat o perioada buna centrul administratiei spaniole in Filipine, acesta luand fiinta atunci cand spaniolii au colonizat aceste insule. Impresionantul complex, in jurul caruia s-au ridicat mai multe ziduri, consta in case, biserici si scoli, aparate de un sistem bine pus la punct de fortificatii. Intramuros inseamna „intre ziduri”, numele provenind de la expresia latineasca intra muros.
Acest oras are o pozitie strategica foarte importanta, aflandu-se pe malul raului Pasig, in golful Manila. Nu degeaba, inainte ca spaniolii sa cucereasca acest loc, orasul reprezenta centrul puterii atat pentru indigenii aflati in fruntea regiunii, cat si pentru musulmanii malaezieni. Lucrurile s-au schimbat mai tarziu, in anul 1670, cand spaniolii au venit in golful Manila. Dupa un an de razboi, taberele, reprezentate de spanioli si indigeni, au cazut la pace.
Cel care a decis ca orasul sa devina centrul administratiei spaniole de pe insula a fost Lopez de Legazpi, guvernatorul general spaniol. Lucrarile de constructie la zidurile din sistemul de fortificatii au inceput in anul 1573. Acestea sunt cu atat mai interesante cu cat au fost construite urmandu-se structura unui medieval. Initial, aceste ziduri ce inconjurau Intramuros se intindeau pe o suprafata de 64 de hectare, aveau o grosime de 8 metri si o inaltime de 22. Aici, se aflau mai multe cladiri importante, unele cu rol administrativ, cum ar fi palatul guvernatorului, catedrala Manila si alte cateva scoli sau universitati religioase.
Pe parcursul existentei acestui complex, Intramuros a servit mai multor roluri. De pilda, in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, acest oras a fost folosit ca baza de catre japonezi. Din nefericire, in urma bataliei de la Manila din anul 1945, aproape toate asezarea a fost distrusa, singurul edificiu care a supravietuit din acest complex fiind biserica San Agustin, ridicata intre anii 1587 si 1606. Cu toate acestea, a ramas in picioare mare parte din zidurile de aparare ale complexului.
Unul dintre forturile principale, amplasate de-a lungul fortificatiilor, care a supravietuit este Santiago, construit in anul 1571, chiar daca, pe parcursul mai multor ani, aceasta structura a fost supusa unor lucrari masive de reconstructie ori extindere. In prezent, fortul Santiago este folosit ca muzeu al administratiei spaniole. Tot aici, se afla si un monument ridicat in onoarea lui Jose Riza, erou nationalist de origine filipineza, care a fost incarcerat aici inainte sa fie executat nedrept.
Acum cateva decenii, undeva prin anii 1980, Intramuros a intrat in atentia autoritatilor, dar si a organismelor internationale de conservare, drept pentru care impresionantul sit a trecut prin mai multe lucrari de restaurare. Din fericire, dezvoltarea rapida si, implicit, modernizarea Manilei nu a afectat in niciun fel zona Intramuros. Spre deosebire de restul Manilei, aceasta zona inca pastreaza amintirea acelei epoci spaniole, fiind una dintre cele mai pretioase mosteniri a conducerii spaniole din Filipine.
In plus, trebuie mentionat ca frumusetea structurilor care au ramas in picioare in acest sit este deasupra oricarei imaginatii; UNESCO, spre exemplu, descrie arhitectura bisericii San Agustin ca fiind „o reinterpretare a barocului european de catre mestesugarii chinezi si filipinezi”.
