Caruselul pare astazi o masinarie cuminte, frumos colorata, invaluita in parfumul unor timpuri demult trecute, care nu ii mai impresioneaza decat pe cei mici, captivati de forma si de miscarea in galop usor, a calutilor de lemn, de trasurile pentru printese sau de cine stie ce alte aparitii de basm, toate prinse pe o platforma turnanta, care ingaduie privirii sa se bucure de tot ce este in jur. Daca cineva nu s-ar fi gandit, insa, in urma cu aproape patru secole, sa realizeze un asemenea mecanism, poate ca nici parcurile de distractii de astazi nu ar fi atat de spectaculoase.
Cuvantul “carusel” a fost folosit initial pentru a descrie un joc al calaretilor de origine araba si turca, in secolul al XII-lea, care presupunea deplasarea unei mingi intre mai multi calareti. Era jucat cu atata seriozitate de catre cruciati, incat observatorii italieni l-au numit “carosello” sau “micul razboi”. Francezii au adoptat jocul pentru propriul lor amuzament, in timpul spectacolelor ecvestre, denumindu-l “carrousel”, de unde si numele pe care il folosim si in ziua de astazi.
Pentru a se putea pregati corespunzator, in vederea desfasurarii acestor jocuri, francezii dezvolta un dispozitiv pentru exersare, sub forma unui cal de lemn, fara picioare, suspendat cu ajutorul unui suport, de un pol central rotativ. Platforma era invartita de catre o persoana, de catre un cal sau magar, in timp ce calaretul, instalat in saua calului de lemn, exersa lovirile mingii. Caruselul folosit de catre calaretii francezi atragea, de fiecare data, atentia trecatorilor, care incepusera sa isi doreasca si ei sa participe. Astfel, pana la sfarsitul anilor 1700, versiunea suspendata a caruselului a ajuns sa fie folosita in targurile si la festivalurile din multe tari europene, in scopuri de amuzament.
Se pare, totusi, ca primul carusel cunoscut din istorie, se invartea, pe la 1620, in Philippopolis (aflat atunci in Turcia, astazi Plovdiv, din Bulgaria), fiind descris in notele de calatorie ale unui englez – o roata mare, pe care erau instalate opt scaune mici, totul fiind pus in miscare manual.
In Franta, in timpul regelui Henri IV, un asemenea dispozitiv incepe sa fie folosit preponderent pentru distractie, apelandu-se, de fiecare data, la calareti costumati, in zona dintre gradinile Tuileries si Luvru, in Paris, zona care astazi inca mai poarta numele de Palatul Caruselului. In 1662, un cunoscut fabricant de jucarii creeaza un carusel special, dedicat regelui Ludovic al XIV-lea. In acele vremuri, doar persoanele care faceau parte din inalta societate se puteau bucura, contra cost, de “calatoriile” magice.
Platforma se invartea foarte incet, pentru ca toata lumea – in special copiii – sa se poata bucura de atmosfera si de festivitati. In secolul al XIX-lea, calatoria in carusel devine celebra si in America. Unele componente din lemn sunt inlocuite cu alama, platforma este impodobita cu oglinzi si lumini colorate. Au fost introduse si orchestre, care sa adauge o nota de magie fiecarei calatorii. In anul 1950, un celebru manufacturier de caluti din lemn, Allen Herschell, isi vinde intreaga firma (o afacere de familie cu traditie indelungata), unui producator de cai din fibra de sticla. Astazi, un calut autentic din lemn, din acea perioada, se vinde cu un pret exorbitant, la licitatii de profil, putand ajunge si la 80.000 de dolari.
De-a lungul timpului, aceasta masinarie magnifica a trecutului – caruselul – a evoluat. Mestesugarii imigranti de peste ocean au vrut sa se asigure ca intreaga lor munca reflecta visul pe care il aveau in legatura cu ce insemna pentru ei venirea in America. Un astfel de spirit s-a reflectat si in construirea cailor zburatori, unici in lume, folositi pentru masinariile magice ale copilariei.
In general, cei mai decorati erau caii care erau indreptati catre public, denumiti “fateta romantica”. Exista totusi un impediment, legat de dimensiunile caruselului, care erau limitate de sursa de putere, reprezentata de un cal de tractiune sau de catre o persoana responsabila cu invartirea platformei. In anul 1861, Thomas Bradshaw inaugureaza primul carusel rotit cu ajutorul motorului cu aburi, in Boston, Anglia. Motorul cu aburi incorporat in structura caruselului a deschis epoca de aur a acestei forme de distractie, care a tinut de la sfarsitul anilor 1800 si pana in apropierea marii recesiuni economice (1929-1933).
Printre primii manufacturieri de carusele se numara Gustav Dentzel, fiul unui mestesugar de vagonete de origine germana, Michael Dentzel. Masinaria lui Dentzel era admirata peste tot in lume, pentru caii de lemn, extrem de fin si luxos lucrati si decorati, si pentru siguranta oferita de fiecare calatorie in parte. Una dintre masinariile lui Dentzel este expusa, astazi, in Muzeul Copiilor, din Indianopolis.
Odata cu inventiile mecanice aduse de anii 1800, caii de lemn incep sa aiba miscari diferite pe platforma, de tip sus, jos, iar mestesugarii ajung la concluzia ca, pe aceeasi platforma, pentru a spori atmosfera magica, pot introduce, in afara de cai, si tot felul de alte personaje de basm, animale – cerbi, iepuri, caini, purcelusi – carute, masinute, confectionate cu grija si cu talent. Orgi minunate asigurau fundalul muzical, iar sculpturile si picturile animalelor “inaripate” erau facute de artisti autentici. Treptat, apar si alte companii producatoare de carusele – Philadelphia Toboggan Company, M.C. Illions, Stein & Goldstein si Charles I.D. Looff, ultimul devenind un adevarat pionier si in ceea ce priveste dezvoltarea designului pentru mountain rousse.
Odata cu declansarea marii crize econonomice, constructorii de carusele nu au mai putut continua productia. Pe de alta parte, cresterea in popularitate a mountain rousse-ului, la inceputul secolului al XX-lea, a facut ca locul caruselului, in parcurile de distractii, sa fie din ce in ce mai redus. Cu timpul, masinariile au ajuns sa fie folosite doar pentru copii, pentru ca adultii nu le mai considerau suficient de interesante. Cu toate acestea, incepand cu anii ’70, preocuparea pentru restaurarea caruselelor vechi, lucrate manual, a devenit din ce in ce mai mare si, chiar daca s-au pastrat destul de putine (dintre cele originale), Muzeul International de Arta a Caruselului isi dedica intreaga sa activitate prezervarii celor inca functionale.
Cel mai mare carusel din lume – Himmelskibet – se afla la Copenhaga, in Danemarca, in Gradinile Tivoli, in centrul capitalei daneze. Infiintat in 1843, acest parc de distractii este al doilea ca vechime, din aceasta tara, dupa cel din Bakken, conservat intr-o forma asemanatoare cu cea originara. Cel mai vechi carusel din Europa, inca functional, se afla in Praga, in Parcul Letna.
