Situată în Piaţa Centrală din Bistriţa, casa Andreas Beuchel este o clădire monument-istoric ce datează din secolul al XV-lea, arhitectura sa ilustrând trecerea de la stilul gotic la cel renascentist.
Andreas Beuchel a fost primul proprietar al clădirii, pe care a cumpărat-o în jurul anului 1520. Membru al unei familii înstărite din Bistriţa, Andreas Beuchel şi-a făcut studiile la Cracovia, apoi s-a întors în ţară, unde a avut o ascensiune rapidă din punct de vedere social şi economic.
Acesta şi-a început activitatea la Bistriţa ca notar, a fost ales ca jurat în Sfatul oraşului în anul 1523, iar în 1525 şi 1526 a ocupat funcţia de jude primar al Bistriţei. La sfârşitul anilor 1520, Beuchel a fost implicat în conflictul dintre Petru Rareş, voievodul Moldovei şi oraşul Bistriţa, fiind acuzat de trădare şi decapitat în Piaţa oraşului în 1532.
Un an mai târziu, locuinţa sa din centrul Bistriţei, confiscată de către magistratul oraşului, i-a fost vândută lui Christian Pomarius. După un lung proces, moştenitorii lui Andreas Beuchel au reintrat în posesia clădirii, astfel că în 1538 aceasta a fost vândută zidarului Johann Maurer (Ion Zidarul). Din cauza unui conflict cu domnia Moldovei, el pierde casa, aceasta fiind confiscată şi vândută lui Paul Budaker.
În 1556, instanţa imperială a decis că Ion Zidarul poate răscumpăra edificiul, însă nu se mai cunosc alte date ulterioare cu privire la istoricul clădirii. De la ultimul său proprietar, locuinţa ce a aparţinut iniţial lui Andreas Beuchel mai poartă numele şi de „casa Ioan Zidaru”.
Clădirea are forma literei L şi include demisol, parter, mezanin şi un etaj. La parter, se află o încăpere mare, cu o boltă pe nervuri şi pivniţa. Mezaninul a fost modificat de multe ori, acesta având camere doar deasupra pivniţei. Etajul cuprinde o sală mare, divizată în două încăperi, bucătăria şi dormitoarele.
Fiecare dintre cei care au avut în proprietate clădirea au influenţat într-un fel sau altul structura şi elementele sale decorative. Iniţial ridicat în stil gotic, edificiul este restructurat şi reclădit în spiritul Renaşterii de către Andreas Beuchel, în jurul anului 1520. În perioada 1533-1538, Christian Pomarius operează de asemenea modificări, dar mai puţin precis de delimitat.
Cele mai ample reamenajări au fost făcute în secolele XVIII-XIX. În secolul al XVIII-lea, s-a construit bolta demisolului, iar gangul porţii a fost prelungit. Clădirea a fost, ulterior, extinsă prin crearea de noi camere la parter şi la etaj.
În anii 1972-1976, a avut loc o altă restaurare importantă a casei Andreas Beuchel, bazată pe cercetări arheologice şi pe studierea paramentului, după un proiect al arhitectei Ana Maria Orăşeanu.
Astfel, s-au reconstituit unele cadre decorative ale ferestrelor renascentiste de la etajul faţadei laterale şi s-au montat la etaj trei ancadramente de uşi reconstituite de asemenea în stil renascentist. În plus, s-a reconstituit balconul şi s-a pus în valoare uşa acestuia de pe faţada principală, care fusese anterior zidită.
După renovările din anii 1970, casa Andreas Beuchel a avut mai multe întrebuinţări, în prezent găzduind un restaurant.
Pe lângă valoarea sa arhitecturală, Casa Andreas Beuchel este și un loc plin de legende urbane și povești fascinante care circulă printre locuitorii orașului și turiștii curioși. Unele legende vorbesc despre tuneluri secrete și camere ascunse, elemente care adaugă un plus de mister acestui monument istoric.
