Casa Boscobel, aflata in Wolverhampton, Anglia, a devenit cunoscuta datorita lui Charles al II-lea, care s-a ascuns aici, dupa ce fusese invins in batalia de la Worcester, in anul 1651. De fapt, este stiut faptul ca, de-a lungul vietii sale, lui Charles al II-lea i-a placut enorm sa povesteasca modul in care a reusit sa fuga din Anglia, de indata ce suferise o infrangere rusinoasa. El s-a ascuns intr-un stejar din gradinile de la Boscobel, casa aflandu-se, la acele vremuri, pe un amplasament plin cu copaci.
Domeniul se afla in proprietatea familiei romano-catolice Giffard. Iar povestea legata de Boscobel a lui Charles al II-lea este cu atat mai interesanta, cu cat respectivul loc era o ascunzatoare perfecta, avand in vedere ca adeptilor religiei catolice le erau frica de persecutii, drept pentru care aveau o experienta temeinca in ascunderea preotilor sau a oamenilor simpli.
In sfarsit, Charles al II-lea a trebuit sa calareasca circa 64 de kilometri, in drumul sau dinspre Worcester. Intr-un final, la miez de noapte, Charles al II-lea reuseste sa ajunga pe proprietatea Whiteladies care se afla in imediata apropiere. Din fericire pentru el, acolo avea sa gaseasca un sprijin real in fratii Penderel, angajati ai mosiei, romano-catolici si regalisti convinsi, care i-au promis acestuia ca il va apara, indiferent de incercarile la care vor fi supusi. Fratii Penderel l-au imbracat pe rege in haine de padurar, acestia vazandu-se nevoiti sa duca o adevarata munca de convingere pentru a-l determina pe Charles al II-lea sa se manjeasca si cu noroi pe fata, pentru a se ascunde cat mai bine.
Apoi, l-au dus la Casa Boscobel, unde regele l-a intalnit pe un anume Carlis, colonel de profesie, care, de asemenea, fugise de pe campul de lupte de la Worcester – cumva, in mod bizar, Casa Boscobel adapostea lasii. Toata sambata respectiva a fost petrecuta de cei doi fugari, Charles al II-lea si Carlis, in stejar. Celor doi li s-au oferit branza, bere, paine si chiar si cateva perne pe care sa se odihneasca in mod corespunzator. In tot acest timp, soldatii lui Cromwell ii cautau pe cei doi fugari. In cele din urma, doar Charles a reusit sa adoarma, numai ca, suprinzator, Carlis a indraznit sa-l trezeasca pe rege, colonelul temandu-se ca Charles ar putea sforai sau chiar vorbi in somn. L-a ciupit pana l-a trezit, iar apoi au coborat amandoi din copac.
De pilda, regele si-a petrecut acea noapte sub dusumeaua podului casei, de frica sa nu fie gasit. Insa evadarea regelui in Casa Boscobel nu a fost decat inceputul, intrucat Charles al II-lea a reusit sa-i faca drum de-a lungul tarii, folosindu-se de diferite deghizari pentru a nu fi descoperit. E drept insa ca a fost ajutat de cei care il placeau, mai cu seama de regalistii convinsi, indeosebi ca foarte multi oameni il cautau, pentru ca se oferea o recompensa. Numai ca nimeni nu l-a deconspirat, in cele din urma, regele Charles al II-lea ajungad pe coasta de sud, unde si-a gasit un alt ascunzis, de aceasta data in Franta.
Cu toate acestea, in anul 1660, Charles reuseste sa revine pe tron, iar regele a tinut cu tot dinadinsul sa-si arate sentimentul de gratitudine fata de fratii Penderel, care au fost generos recompensati. In paralel, mai multe hanuri din Anglia au capatat numele de The Royal Oak – Stejarul Regal, evocand cele intamplate. Din nefericire, stejarul in care Charles al II-lea s-a ascuns a fost distrus de cei ahtiati dupa suvenire, dar la Casa Boscobel din Wolverhampton, exista un descendent al copacului in care regele s-a refugiat, ce-i drept, precum un las.
