Construcţie în stil eclectic, folosită iniţial drept casă de locuit, doar din anul 1861 este utilizată efectiv ca unitate bancară. Corpul principal al clădirii cu faţada spre Piaţa Unirii, a fost construit în anul 1809, iar ultima intervenţie masivă asupra ansamblului clădirii s-a făcut în 1887.
Valer Mende s-a distins printr-o concepţie modernă caracterizată prin simplitate în compoziţie şi decor, dar şi prin ritmarea faţadelor punctate de elemente distinctive. Astfel este faţada imobilului de pe Strada Independenţei nr. 3, fosta Bancă de Economii a Comitatului Bihor.
Mişcarea artistică cunoscută în diverse locuri din Europa sub denumirea de Art Nouveau, Modernista, Liberty, Secession sau Jugendstil s-a născut ca o reacţie la tradiţiile artistice academiste inspirate de modelele greco-romane, la stilurile istoriciste, la amestecul acestora, a eclectismului.
Ea fost văzută şi ca o tentativă de a concilia arta cu noile descoperiri ale tehnicii, îmbinarea utilului şi funcţionalului cu frumosul, adaptată transformărilor din societate în care acestea să fie accesibile unor categorii tot mai extinse.
Promotorul lui este arhitectul belgian Victor Horta care a introdus, începând cu 1893, materiale industriale din arhitectura de fabrică direct în interioarele claselor avute. Un astfel de material a fost fierul transformat în material nobil prin folosirea modalităţilor sale de contorsiune asimilate unduirilor plantelor.
Fenomenul Art Nouveau nu a avut un caracter unitar, ci unul adaptat diverselor tradiţii şi societăţi europene, dar s-a răspândit rapid în Europa şi Lumea Nouă prin cataloage ale marilor case de distribuţie şi prin expoziţii. În diverse locuri din Europa apărea o artă nouă, eliberată de constrângeri, în centrul căreia se afla opera de artă totală rezultată prin îmbinarea artelor socotite majore – arhitectură, sculptură, pictură – şi cele minore , decorative – mobilier, obiecte casnice, afiş, bijuterii, cărți.
În Europa centrală, Viena se distinge prin artiştii grupaţi, începând din 1897, în jurul lui Gustav Klimt. Aceştia erau promotori ai aşa numitului Secession ce avea drept deviză „Vremii arta sa, Artei libertatea sa” ruptă de eclectism şi stilurile istoricizante printr-un stil nou, original şi coerent, în acord cu necesitatea, cu utilul.
În acest fel ruperea , separarea, se afla în chiar manifestul noii arte, concept de care se vor folosi şi cei care o înţeţegeau ca o manifestare a autonomiei, a specificului naţional sau ca modalitate stilistică utilizată în comunităţile cu dezvoltare industrială şi urbanistică accelerată. Ambele situaţii se potriveau necesităţilor oraşului Oradea la 1900 şi în general părţii de vest a monarhiei austro-ungare.
O altă clădire reprezentativă pentru secesssionul orădean este palatul Ullman. Clădirea a fost construită în anul 1913 după planurile arhitectului Lőbll Ferenc.
Construită în stilul secessionului vienez clădirea cuprinde trei etaje ridicate pe un parter înalt şi o mansardă. În decoraţia exterioară a faţadei se pot descifra elemente caracteristice artei sacre iudaice: menora (sfeşnicul cu şapte braţe) străjuită de doi lei precum şi de numeroase motive florale şi geometrice. Parterul a fost placat cu plăci de faianţă verde-albăstruie.
Astăzi, Casa de Cultură și Banca găzduiește o varietate de evenimente culturale, de la expoziții de artă și spectacole teatrale, la concerte și conferințe, fiind un nod cultural vital pentru comunitatea din Oradea.
Transformarea acestei clădiri de la o instituție bancară la un centru cultural este emblematică pentru adaptabilitatea arhitecturală și importanța conservării patrimoniului în contextul urban modern. Fiecare colț al clădirii povestește un capitol din istoria orașului, atrăgând atât locuitori, cât și turiști interesați de patrimoniul cultural și arhitectural al Oradiei.