Casa Dosoftei se găseşte în Iaşi, în vecinătatea Palatului Culturii. Casa cu arcade, ridicată în sec. al XVIII-lea şi restaurată în 1969, adăposteşte, din anul 1970, ,,Secţia de literatura română veche” din cadrul Muzeului de Literatură Română Iaşi.

Casa Dosoftei a fost construită conform unor atestări documentare în timpul domniei lui Antonie-Vodă Ruşeţ şi al activităţii marelui mitropolit şi cărturar Dosoftei.

În anul 1679, casa devine sediul celei de-a doua tiparniţe din Iaşi. Apoi, tiparniţa este instalată de Mitropolitul Varlaam în chiliile bisericii ,,Trei Ierarhi”, unde acesta şi-a tipărit ,,Cazania” sau ,,Cartea românească de învăţătură” (în 1643), care reprezintă prima tipăritură în limba română de pe teritoriul Moldovei. Această casă aparţinea Curţii Domneşti. Cărţile care se tipăreau au fost răspândite în toate regiunile locuite de romani.

Acest lăcaş de cultură a fost reşedinţă mitropolitană – marele cărturar Dosoftei fiind Mitropolit al Moldovei şi Sucevei în perioada 1671-1686. Cronicarul Ion Neculce spunea despre el: ,,Acest Dosofteiu nu era om prost de felul lui şi era neam de mazil: prea învăţat, multe limbi ştia elineşte, latineşte, sloveneşte şi altă adâncă carte şi-nvățătura, deplin călugăr şi cucernic şi blând ca un miel. În ţara noastră pe-această vreme nu era om ca acela…”.

În imediata apropiere a Casei Dosoftei, se află statuia cu bustul lui Dosoftei (opera sculptorului I.Barleanu).

În muzeu, se află ,,Cazania” lui Varlaam şi ,,Psaltirea în versuri” a lui Dosoftei din anul 1673, inspirată din poezia populară. Aici, se află expus cel mai vechi manuscris românesc, o transcriere de mână a ,,Apostolului”, copiat de popa Bratu din Braşov, în 1559-1560, după un text foarte vechi. De asemenea, aici se află cea mai veche şi mai valoroasă copie a ,,Cronicii lui Grigore Ureche”, care datează din jurul anului 1670, ,,Psaltirea Împăratului David” (tradusă în versuri de Dosoftei şi tipărită la Uniev, în Polonia, în anul 1673) şi o fotografie din anul 1845 cu uliţa ,,Sfânta Vineri” (actuala stradă Anastasie Panu).

Datorită cărţilor tipărite de Dosoftei, în această caldire, începând cu anul 1679, s-a trecut la eliminarea limbii slavone din biserică şi la definitivarea slujbei religioase ortodoxe în limba română.

Astfel, au fost tipărite de Dosoftei două cărţi în limba română: ,,Psaltirea” în versuri şi o carte de cult ,,Acatistul Precestei”, apoi în noua tiparniţă alte câteva: ,,Liturghia” (1679), un alt ,,Molitvenic”, un ,,Liturghier” (1683), ,,Octoih sau Osmoglasnic” (1683), ,,Viaţa şi petrecerea sfinţilor” (1682-1686) în patru volume; în acea perioadă, s-au răspândit în toate regiunile locuite de romani.

În muzeul de carte veche românească, se găsesc şi alte piese rare, deosebit de importante pentru evoluţia limbii şi istoriei româneşti, precum: tipăriturile ieşite de sub tiparniţa diaconului Coresi din Scheii Brașovului (1577-1580), precum şi cărţi tipărite la tipografia din Bucureşti, printre care ,,Biblia de la Bucureşti” (1688), prezentă în muzeu într-un exemplar dăruit de Constantin Brâncoveanu familiei.

Alături de aceste piese rare, în muzeu, se mai găsesc valoroase monumente de artă, caligrafică şi miniaturistică, de limba română (în versuri şi în proză), letopiseţele lui Grigore Ureche , Miron Costin (în copie de la începutul sec. al XVIII-lea, ,,Letopiseţul Ţării Moldovei” în transcrierea lui Alecu Beldiman, ,,De neamul Moldovenilor) şi Ion Neculce (un document cu autograf). Sunt expuse volume scrise de Dimitrie Cantemir: ,,Scrisoarea Moldovei”, ,,Mănăstirea Neamţ” (1825), ,,Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor” (Iaşi, 1835), şi volume ale Şcolii Ardelene: ,,Istoria pentru începutul romanilor în Dachia” de Petru Maior (apărută la Buda, în 1812), ,,Hronica românilor şi a mai multor neamuri” de Gheorghe Şincai (Iaşi, 1853) şi ,,Lexiconul de la Buda” (apărut la Buda, 1825) – primul dicţionar etimologic al limbii române.

În muzeul Casa Dosoftei, se aflaăun loc aparte cu ,,istoriile” scrise de mână, de-a lungul timpului, în Moldova. Astfel, se păstrează însemnarea diaconului Fedca de pe un ,,Minei” (copiat din porunca domnitorului Ştefan cel Mare), un document din anul 1646 (iscălit de cronicarul Grigore Ureche), însemnări efectuate de cronicarul Miron Costin şi scrieri ale domnitorului Dimitrie Cantemir.

Într-o vitrină, este expusă o copie din anul 1727 a ,,Învăţăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie”. Pe coperta unui volum din ,,Viaţa şi petrecerea sfinţilor” sunt câteva însemnări făcute de mâna lui Mihai Eminescu. Se mai află aici pagini de gravuri din ,,Sfânta şi dumnezeiasca Evanghelie” (Bucureşti, 1682) dăruită de Mitropolitul Teodosie al Ţării Româneşti, Mitropolitului Dosoftei, care a făcut pe ea diferite însemnări marginale.

Muzeul Casa Dosoftei, pe lângă fondul de carte veche românească, deţine şi tiparniţa care a funcţionat în perioada 1679-1686 – fiind cea de-a doua în Moldova, instalată chiar de cărturarul-mitropolit Dosoftei, după ce tiparniţa lui Varlaam a luat foc.

În muzeu, se găsesc icoane, adevărate opere de artă, dar şi alte obiecte, cum ar fi: călimară de buzunar, semn de carte (sec. al XVIII-lea), medalia emisă la inaugurarea statuii lui Miron Costin şi bustul lui Ion Neculce (1672-1745), realizat de Vladimir Florea.

Muzeul Casa Dosoftei, constituie una dintre cele mai bogate şi mai valoroase colecţii de carte veche românească.

casa-dosoftei.jpg

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ