Exista in orasul Toronto, Canada, un monument grandios, insa cu totul si cu totul neobisnuit, intrucat nu poate trece nicidecum de un statut mizer, dar totusi controversat, de structura kitsch. Iar cum o astfel de constructie nu poate fi construita decat la comanda unei persoane excentrice si fara bun gust, Casa Loma e rezultatul unei imaginatii fortata pana dincolo de limitele ridicolului; cel care, de altfel, a dorit sa se ridice o astfel de cladire a fost sir Henry Mill Pellatt, un fel de Donald Trump al vremurilor sale.
Dupa ce isi pusese averea in joc pentru a produce energie electrica si, mai ales, dupa ce a ajutat la amenajarea cascadei Niagara, intreprinzatorul canadian a construit un soi de cladire, nascuta parca din cele mai adanci fantezii medievale ale sale. Casa Loma, un „Camelot” din gresie, cu turnuri duble si cu sapte etaje, seamana cu un castel medieval, dar nu este decat o replica nereusita. Chiar si asa, aceasta cladire este destul de interesanta, cel putin din prisma intentiilor unui om de a-si construi propriul sau regat, de a-si etala bogatia si, bineinteles, de a-si crea un simbol care sa dainuie peste secole.
La fel ca si castelul lui William Randolph Hearst, San Simeon din California, si acest monument kitsch din Toronto merita vazut, cu atat mai mult cu cat este dedicat unui barbat (si sotiei sale). In sfarsit, odata ce si-a pus in gand sa construiasca o astfel de structura, Pellat a trecut direct la fapte si l-a angajat pe arhitectul Edward Lennox, care a combinat liniile castelului desenat de clientul sau cu planul unui eventual castel medieval.
Insa nu doar cladirea propriu-zisa s-a dorit medievala, ci si spiritul acesteia. Astfel, au fost adusi pietrari si nu numai de dincolo de ocean, mai precis din Scotia, pentru a ajuta la ridicarea unei structuri indeajuns de impresionante cat sa rivalizeze orice castel din frumoasa Scotie. Lucrarile de constructie au durat aproximativ trei ani, sir Henry Mill Pellatt cheltuind la fel de mult, si anume trei milioane de dolari canadieni pentru finalizarea structurii.
Mai mult decat atat, la acest proiect „maret” au lucrat 300 de muncitori, iar marea majoritatea a oamenilor au concluzionat sec: Pellatt nu a obtinut absolut nimic in schimbul acestei sume de bani, si nici in schimbul trudei a 300 de muncitori, exceptand un hol cam sumbru, inalt de 18 metri, 22 seminee, o instalatie electrica ce astazi doar moderna nu mai este si un cupotor indeajuns de mare cat pentru a coace o vaca intreaga deodata.
Desigur, lasam deoparte si tavanul de care atarna candelabre si armuri, dar si tunelul secret, lung de 250 de metri, care oferea posibilitatea ajungerii din casa intr-o frumoasa incapere a trasurilor si la grajduri. Dincolo de toate aceste detalii, in urma ideilor lui sir Henry Mill Pellatt nu a ramas decat intentia de a-si etala bogatia si, bineinteles, un monument kitsch, care astazi este vizitat de catre marea parte a turistilor cu aceeasi senzatie pe care o au atunci cand intra in vreo structura din Disneyland.
