George Enescu a fost compozitor, dirijor, violonist, pianist şi profesor – cel mai important muzician din România. Frumoasele case în care a locuit au devenit importante muzee (după pierderea artistului).
Casa memorială „George Enescu” – Liveni
Este situată în satul Liveni – Varnav, la mică distanţă de oraşul Dorohoi – „un sat ca toate satele, pierdut între sălcii şi mesteceni”.
În această casă, s-a născut George Enescu, la 19 august 1881 (la 7 august după stilul vechi, cum scrie în actul sau de naştere) – în satul care poartă astăzi numele compozitorului. George Enescu era al optulea copil al părinţilor săi, Costache şi Maria Enescu.
În familia sa, existau preocupări muzicale: străbunicul, Enea Galin, era cântăreţ de strană, vestit pentru vocea sa; bunicul, Gheorghe Enescu, era preot „cu o voce vestită în toată împrejurimea”; tatăl său, Costache Enescu, care cânta la vioară, a devenit învăţător şi apoi agricultor.
El îşi petrece copilăria la Liveni şi apoi se mută, la vârsta de 3 ani, la Cracalia, cu părinţii săi.
Impresiile zilelor fericite ale copilăriei se regăsesc în muzica sa de mai târziu, Enescu îşi aminteşte de ţăranii care doineau în amurg, de lăutarii care cântau în zilele de sărbătoare, de hora din curtea casei părinteşti.
Prima sa amintire muzicală este aceea a unui taraf de lăutari (câteva viori, un nai, un ţambal, un contrabas) pe care l-a auzit la Băltățeşti (Neamţ). Impresionat (avea 3 ani), şi-a făcut singur acasă o vioară dintr-o bucată de lemn, pe care a întins o aţă şi din două beţişoare, realizând ţambalul. O vioară adevărată a primit mai târziu, după ce mai obţinuse încă una, pe care, nesatisfăcut fiind (avea numai 3 coarde), o aruncase în foc.
Acasă avea prilejul să-l audă pe tatăl său cântând la vioară, iar pe mama să cântând la chitară. Asculta lăutarii chemaţi la petreceri și, astfel, talentul micuţului copil se manifestă cu putere: pe vioara sa „adevărata”, reproduce melodiile pe care le auzise de la aceştia, realizând adevărate creaţii originale.
Casa Memorială „George Enescu” Liveni devine muzeu în anul 1970 şi expune o colecţie de obiecte personale, jucării, pianina din copilărie a compozitorului, desene, cărţi de poveşti, manuale, primele creaţii originale, primele sale studii.
La vârsta copilăriei, având doar 5 ani, Enescu realizează lucrarea intitulată „Țara Românească”, semnând pe manuscrisul acesteia: „Țara Românească, operă pentru pian şi vioară, de George Enescu compozitor român în vârstă de 5 ani”.
Casa memorială „George Enescu” – Dorohoi
Această casă a devenit Muzeul Memorial „George Enescu” în anul 1957 (la doi ani de la moartea compozitorului, datorită unui grup de intelectuali din Dorohoi şi profesorului Constantin Radinschi).
Aici, sunt expuse o colecţie de obiecte şi documente despre viaţa şi opera compozitorului: fotografii ale părinţilor, fotografii din anii copilăriei, fotocopii, obiecte personale, pianul, câteva viori şi bagheta, ochelarii, programe de concerte, un costum al artistului purtat la concert, lucrări de pictură, grafică, peniţă, sculptură, corespondență etc.
Este păstrată camera sa de lucru, unde Enescu a scris „Cvartetul de coarde op. 30, Simfonia a 3-a”, găsind aici locul ideal pentru odihnă şi creaţie: „O lună de zile pe an trebuia să vin să calc pe pământul ţării mele” (în rest, fiind plecat la concerte în străinătate).
George Enescu a dirijat două fragmente din suita „Privelişti moldoveneşti” compusă de Mihail Jora, având cu acesta o strânsă prietenie (la muzeu, este expusă o fotografie din anul 1932).
Muzeul este situat pe strada ce azi îi poartă numele, a fost reoganizat în anul 2005, când se împlineau 50 de ani de la moartea muzicianului şi deţine un salon muzical unde, periodic, au loc concerte şi recitaluri.
Casa memorială „George Enescu” Tescani – Bacău
A fost construită (în anul 1880) de tatăl Măriucăi Enescu – soţia lui George Enescu. În 1939, devine reşedinţa familiei compozitorului. În 1946, este donată statului român, iar în 1970, casa memorială este restaurată, devenind în 1990 – Centrul de Cultură „Rossetti Tescanu – George Enescu”.
Astăzi, în ea, se organizează evenimente culturale: concerte, audiţii muzicale, tabere de pictură şi filosofie, seri literare etc. S-au păstrat pianul şi mobilierul, însă cărţile din bibliotecă au fost distruse (arse) în timp.
Salonul casei este numit sala „Oedip” (aici a fost terminată celebra operă „Oedip”), camera de zi este numită sala „Jora”, după numele mamei soţiei sale, camera cu biblioteca expune fotografii şi documente din viaţa compozitorului. Centrul de Cultură are spaţiu de studiu şi de audiţie, o bibliotecă de specialitate (artă şi beletristică), trei ateliere, galerii de artă, sală de conferinţe, estradă în aer liber pentru orchestră de 60 persoane.
În jurul casei, se află un parc cu „Ulmul” lui Enescu (vechi de peste 250 ani) şi bustul compozitorului aşezat pe un soclu.
Casa memorială „George Enescu” – Sinaia
Este situată în staţiunea Sinaia (cartierul Cumpătu), pe malul drept al râului Prahova şi devine muzeu în anul 1995.
Atras de frumuseţea locului şi de apropierea de Palatul Peleş, George Enescu, din banii câştigaţi în primul său turneu în America, îşi construieşte aici, între anii 1923-1926, o vilă pe care a numit-o „Vila Luminiş”.
La intrare, se află bustul în marmură al lui George Enescu, realizat de sculptorul Ion Irimescu.Vila are încăperile de la etaj spaţioase, interiorul mobilat şi aranjat cu mult gust, întâlnim elemente ornamentale şi de mobilier în stil românesc şi oriental, piese deosebite din cristal, porţelan, ceramică şi metal.
În salon, se află pianul muzicianului făcut la Lausanne. Din salon, cu ajutorul scării în spirală, se urcă în turnul numit „Belvedere” al vilei, în mansardă şi în camera soţiei. Se păstrează intactă camera maestrului, iar „chilia” este mobilată în stil autentic românesc. Aici, sunt păstrate documente legate de viaţa şi creaţia muzicianului.
La „Vila Luminiş”, Enescu a compus numeroase suite şi sonate, cele două „Rapsodii Române”, „Poema Română”, o mare parte a operei „Oedip”, „Concertul pentru pian, vioară, violă şi violoncel nr.1 în Re Major, opus16”, „Simfonia de cameră”.
Muzeul Naţional „George Enescu” – Bucureşti
Muzeul deschis în anul 1956, cu o expoziţie comemorativă, cu prilejul împlinirii unui an de la moartea artistului, mai târziu, a fost organizat în 5 săli, în clădirea Palatului Cantacuzino (construit de arhitectul I.D.Berindei, între anii 1898-1900). Aici, se ţin conferinţe cu teme din creaţia enesciană, audiţii după operele sale etc.
Muzeul are o colecţie de tablouri, busturi, fotografii cu autografe, manuscrise, partituri originale, obiecte care i-au aparţinut, documente, fotografii ale profesorilor lui, cronici de presă, unul din pianele sale, viori, medalii (cea a legiunii Franceze de Onoare) etc.
La muzeu, în ultima încăpere, s-a reconstituit camera sa de lucru de la Paris, cu biblioteca şi diferite obiecte, un mobilier auster, pianul şi una dintre viori, masca mortuară şi mulajul mâinilor înţepenite din 4 mai 1955 (când moare la Paris).
În afara casei, grădina bine întreținută oferă un spațiu de liniște și inspirație, unde vizitatorii pot medita la frumusețea și complexitatea operelor lui Enescu. De asemenea, aici sunt organizate concerte live în timpul verii, continuând tradiția muzicală a compozitorului.
Pe lângă valorile istorice și culturale, Casa memorială „George Enescu” servește și ca un centru educațional. Aici sunt organizate ateliere de muzică și seminarii, menite să inspire și să educe noi generații de muzicieni.
