Casa memorială Liviu Rebreanu – Năsăud a fost inaugurată între anii 1956-1957 din iniţiativa locuitorilor din Prislop, azi comuna L. Rebreanu, judeţul Bistriţa-Năsăud.
În această casă, s-a născut scriitorul Liviu Rebreanu (27 noiembrie 1885). În curtea casei, se află bustul scriitorului realizat de Romul Ladea.
Casa are trei camere, în prima find câteva vitrine cu manuscrise, fotografii, ediţii de cărţi vechi şi noi, o vitrină cu reviste editate de L. Rebreanu, o altă vitrină cu materiale didactice (abecedar, o carte de citire, aritmetică, gramatică, geografie) şi o altă vitrină cu opere traduse în diverse limbi.
În a doua încăpere, se găsesc monografii, studii, amintiri ale scriitorului, fotografia fratelui său, Emil Rebreanu, dar şi obiecte care i-au aparţinut, amintind de romanul „Pădurea spânzuraţilor” scris în memoria fratelui său Emil, executat de austro-ungari, pe frontul românesc în anul 1917.
Tot aici, se află un panou care înfăţişează personaje reale, care au trăit în satul Prislop şi care au constituit „modele” pentru eroii romanului „Ion”- Rodica lui Ignat (model pentru Ana), Livia Rebreanu – sora scriitorului (modelul Laurei), învăţătorul Zăgreanu, preotul Ion Belciug (poreclit în roman „Pămătuful”). În panou, apar imagini cu casa preotului Ion Belciug, casa lui Ion al Glanetașului, schiţa satului Prislop (realizată de scriitor).
Ultima încăpere, a treia, are mobilier de epocă (birou, oglindă, fotolii), precum şi fotografii de familie însoţite de note. Pasiune pentru scris au avut şi ceilalţi membri din familie: Vasile Rebreanu (tatăl scriitorului) a publicat povestiri şi Livia (sora scriitorului) a scris versuri romantice.
Casa memorială Liviu Rebreanu – Valea Mare
Satul Valea Mare – Podgoria aparţine de comuna Ştefăneşti din judeţul Argeş, aşezat într-o zonă viticolă. Scriitorul Liviu Rebreanu, deşi s-a născut la Tarlisiua Năsăudului, încântat fiind de aceste locuri, şi-a cumpărat o casă la Valea Mare în anul 1930, „o casă potrivită cu 3 pogoane de vie”. Această casă a devenit „cuibul său”.
Casa – „vila albă” se află pe dealul Valea Mare, care a fost transformată în Casa memorială Liviu Rebreanu în anul 1968, cu sprijinul familiei sale. Casa este în stil românesc, văruita în alb (aşa era şi în trecut), cu o prispă mare cu stâlpi din stejar.
Din curte, urcând pe o scară în formă de brad, în mijlocul căreia este un stâlp de stejar (de care este agăţat un felinar din fier forjat) se ajunge pe terasa casei, de aici deschizându-se o privelişte încântătoare spre dealurile împădurite.
În holul de la intrare, se află o frumoasă fotografie cu chipul scriitorului, sub care este scris: Liviu Rebreanu (1885-1944) şi câteva rânduri. Tot aici, se află o masă cu două scaune din răchită. De o parte şi de alta a holului, se găsesc trei vitrine şi trei panouri, în care sunt expuse ediţii vechi, fotografii, desene (scriitorul era pasionat de desen), scrisori, citate, informaţii despre copilăria scriitorului, anii de studii (o fotografie cu colegii de la Liceul „George Coşbuc” din Năsăud), însemnări despre debutul scriitorului în literatură.
Camera alăturată, din partea dreaptă, prezintă o hartă a romanelor lui L.Rebreanu cu locul unde au fost scrise şi data apariţiei lor: „Ion”- Bucureşti (1920), „Pădurea spânzuraţilor”- Bucureşti (1922), „Adam şi Eva” – Bucureşti (1925), „Ciuleandra” – Orlat (Sibiu) şi Maieru (1927), „Crăişorul Horia” – Lugoj şi Orlat (1929), „Răscoală” – Valea Mare (1932), „Jar” – Bucureşti şi Valea Mare (1934), „Gorila” – Bucureşti şi Valea Mare (1938), „Amândoi” – Valea Mare (1940).
O fotografie îl înfăţişează pe scriitor în costum de academician, rostindu-şi discursul de recepţie: „Lauda ţăranului român” în faţa colegilor.
În Casa memorială Liviu Rebreanu, se găsesc fotografii cu scene de viaţă ale scriitorului şi familiei sale, mobilierul tipic epocii, divanul larg, biroul cu lampa Aladin (primită cadou de la soţia sa), biblioteca cu cărţi până în plafon, pagini scrise de Fanny Rebreanu (soţia sa) şi Puia Florica Rebreanu (fiica sa). În camera cu biblioteca, se află bustul scriitorului sculptat de Oscar Han.
Pe scări şi podele, sunt scoarţe româneşti. În spatele casei – grădina de zarzavat şi livadă.
Fiica sa, Puia Florica Rebreanu – în vol. „Amintiri despre Liviu Rebreanu” povesteşte despre acesta, ca fiind îndrăgostit de grădinărit, flori şi obţinerea vinului din struguri. Vinul „Truda Fanny” constituia mândria sa, pregătind vinuri mai dure pentru bărbaţi şi mai dulci şi aromate pentru femei.
Deşi pivniţa casei avea multe sortimente de vinuri, scriitorul prefera apă rece din puţul din curte. El era încântat de gospodăria sa, de animalele din gospodărie, „văcuţa Ella şi viţica Garofiţa”, de purceii grăsuni şi de cele câteva găini.
În general, scria numai noaptea până în zori, atunci când liniştea era deplină, făcând abuz de cafea şi tutun. El s-a stins din viaţă la numai 59 de ani (la Valea Mare, în data de 1 septembrie 1944), după o cruntă boală de plămâni combinată cu crize cardiace.
A fost înmormântat la 3 septembrie 1944 la cimitirul din Valea Mare, iar după trei luni, a fost transportat la Bucureşti şi reinhumat la Cimitirul Bellu, alături de M. Eminescu şi alţi scriitori.
Pe mormântul său, se află o lespede mare de marmură albă cu motive naţionale.
Mobilierul din casa memorială a fost restaurat și păstrat în stilul specific începutului de secol XX, reflectând ambientul în care scriitorul și-a desfășurat activitatea literară. Fiecare colț al casei este o mărturie a epocii și a influențelor care l-au modelat pe Rebreanu.
În afara casei, curtea și grădina continuă să fie un loc de refugiu și inspirație, unde vizitatorii pot medita la opera și la viața unuia dintre cei mai mari scriitori români. Această oază de liniște oferă un spatiu perfect pentru lectură și relaxare, sub privirea atentă a bustului lui Rebreanu.
