Casa memorială Nicolae Grigorescu se află în oraşul Câmpina, judeţul Prahova. Muzeul a fost amenajat în casa în care a locuit pictorul Nicolae Grigorescu, ea aflându-se pe Calea Carol I, la numărul 166.

Nicolae Grigorescu s-a născut în judeţul Dâmboviţa, în satul Pitaru, într-o familie numeroasă. Când avea doar şapte ani, în anul 1845, familia s-a mutat la Bucureşti, iar trei ani mai târziu viitorul mare pictor român a devenit ucenicul lui Anton Chladek. Primele sale lucrări mai importante au fost câteva icoane, realizate pentru Mănăstirea Căldăruşani şi pentru lăcaşurile religioase din oraşul Băicoi, judeţul Prahova. De altfel, Grigorescu a pictat mai multe biserici, printre care cea a Mănăstirii Zamfira din Prahova şi cea a Mănăstirii Agapia din judeţul Neamţ.

Grigorescu a primit, cu ajutorul lui Mihail Kogălniceanu, o bursă la Paris şi a studiat la celebra Școala de Belle-Arte, unul dintre colegii săi fiind chiar Renoir. Nu a stat prea mult la Paris, mutându-se la Barbizon, unde a învăţat de la Theodore Rousseau, Corot şi Millet, printre alţii. În anul 1867, a participat la Expoziţia Universală de la Paris, iar în anii următori s-a dus să studieze în mai multe oraşe din Italia şi Grecia. A fost solicitat de autorităţile române şi ca pictor de front, astăzi fiind deja celebre desenele şi schiţele făcute în timpul luptelor de la Rahova şi Griviţa. Deşi a lucrat în mai multe ateliere din străinătate, Grigorescu s-a intors în ţara sa natală, punând bazele picturii române moderne.

În anul 1890, Nicolae Grigorescu a cumpărat casa din Câmpina, unde a fost ulterior amenajat muzeul dedicat lui. Odată mutat în localitatea prahoveană, pictorul începe să se ocupe îndeosebi de subiectele rustice, ţărăncuţele şi carele cu boi fiind principalele motive. Ales membru de onoare de către Academia Româna, Nicolae Grigorescu moare în anul 1907, în casa sa de la Câmpina, nereuşind să termine ultimul său tablou, „Întoarcerea la bâlci”. Printre cele mai importante picturi ale sale, se numără „Ţăranca din Muscel”, „Car cu boi”, „Țăranca voioasă”, „Pescărita la Granville” şi altele.

Casa memorială Nicolae Grigorescu a fost deschisă publicului în anul 1957, după ce în perioada 1954 – 1955 ea a fost restaurată şi reconsolidată. Casa are un parter şi un etaj, fiind o construcţie tradiţională, însoţită de o terasă lungă cât etajul. Pe această terasă, stătea adesea pictorul, încercând să-şi găsească inspiraţia. În interior, muzeul este împărţit în holul de intrare, bibliotecă, camera de zi şi atelierul de pictură.

Încă de când intră în Casa memorială Nicolae Grigorescu, vizitatorul este purtat într-o altă lume, dominată de artă. Sub casa scării muzeografii au amenajat un colţ de artă orientală, compus din obiectele pe care Grigorescu le-a adunat în anul 1873, când a stat pentru o perioadă în Istanbul. Printre exponate, se pot vedea o narghilea, veșminte şi încălţăminte orientală, covoare, vase, arme, piese de mobilier şi cutii în care se depozitează bijuterii şi alte obiecte de preţ. Colţul este delimitat de trei pereţi, iar pe unul dintre ei se poate vedea un tablou semnat de Grigorescu – obiectele orientale au fost aşezate la fel ca în tablou.

Biblioteca este o altă încăpere deosebită, amenajată într-un mod simplist. Piesele de mobilier nu sunt de preţ, ci sunt mai degrabă modeste, însă pot fi cosnderate obiecte de artă, fiind totuşi elegante. Pereţii sunt împodobiţi de tablourile lui Grigorescu, predominante fiind pânzele cu subiect rustic, care înfăţişează ţărăncuţe şi păstoraşi. Tot aici, se află o serie de portrete ce înfăţişează membrii familiei Grigorescu. În biblioteca propriu-zisă pot fi văzute volume aparţinând unor genuri diferite – unele sunt de literatură franceză, în timp ce altele sunt manuale de istorie despre antichitatea latină şi greacă.

Camera de zi din Casa memorială Nicolae Grigorescu se află la parter, în dreapta uşii de la intrare. În această cameră, se întâlnea pictorul cu unii dintre cei mai buni prieteni ai săi, şi ei personalităţi de seamă ai culturii româneşti – Octavian Goga, Barbu Delavrancea, George Coşbuc sau Alexandru Vlahuţă. Şi aici pot fi admirate o serie de picturi, însă cea care se remarcă este „Carul cu boi”, într-o variantă de largi dimensiuni.

Ultima cameră a Casei memoriale Nicoale Grigorescu este atelierul de pictură, care este şi cea mai importantă cameră. Este şi cea mai mare încăpere din casă, Grigorescu având nevoie de un spaţiu larg pentru a-şi putea desfăşura munca. Pe pereţi, pot fi văzute „Păstorita stând”, „Autoportret”, „Care cu boi trecând un vad”, „Apus de soare la Barbizon” şi altele. Şevaletul cu care şi-a desăvârşit ultimele pânze este obiectul central, iar piesele de moblier nu mai sunt atât de modeste ca cele din bibliotecă. Ele au fost cumpărate chiar de artist, pe când se afla în Franţa şi se îmbină perfect cu covoarele orientale de pe pereţi.

Caasa memorială Nicoale Grigorescu este un muzeu care trebuie văzut de orice iubitor al frumosului şi al artei. Atmosfera anilor în care marele pictor român a locuit în casă se păstrează prin prisma obiectelor expuse. Muzeul este deschis de marţi până duminică, de la orele 10 -18 (vara), respectiv 9 – 17 (iarna).

casa-memoriala-nicolae-grigorescu.jpg

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ