Casa Memorială Storck adăposteşte între pereţii săi zeci de ani de istorie a unei familii de artişti. Astăzi, se regăseşte sub numele de Muzeul de Artă Frederic Storck şi Cecilia Cutescu-Storck şi se află în Bucureşti, mai exact pe Strada Vasile Alecsandri, numărul 16 (în Piaţa Romană).
Familia Storck este renumită pentru artiştii pe care i-a dat lumii. Primul a fost Karl, care a fondat prima şcoala românească de sculptură şi care i-a învăţat meserie pe primii sculptori absolvenţi ai şcolii de Belle Arte. Carol şi Frederic, fiii lui Karl, au moştenit talentul lui. Frederic s-a căsătorit cu Cecilia Cutescu, artistă şi ea, împreună cu care a avut două fete – una a devenit ceramistă şi cealaltă arhitectă.
Şi nepoţii, chiar şi strănepoţii lor au moştenit talentul familiei, semn că acesta nu se va pierde prea curând. Printre cele mai cunoscute lucrări ale acestor artişti, se numără statuia lui Carol Davila din fața Facultăţii de Medicină (Carol Storck), statuia lui Mihail Cantacuzino din faţa Spitalului Colțea (Karl Storck) şi pictura din interiorul Băncii Marmorosch-Blank (Cecilia Cutescu-Storck).
Casa familiei Storck a fost construită între anii 1911 şi 1913, Alexandre Clavel fiind arhitectul angajat să se ocupe de ea. Acesta s-a lăsat inspirat de arhitectura germanică, iar Frederic Storck s-a ocupat personal de decoraţiunile de pe faţada casei. Pe faţada care dă în stradă a pus două basoreliefuri inspirate de stilul romanic, iar deasupra terasei se află profilul său, înconjurat de lei cu aripi şi femei înlănţuite.
La scurt timp după construire, în această casă s-a născut Organizaţia “Societăţii pentru emanciparea politică şi civilă a femeii în România” – tocmai de aceea, Frederic Storck a creat mai multe nuduri feminine, înfăţişând diverse scene.
Casa Memoriala Storck a fost transformată în muzeu în anul 1951, familia continuând să locuiască aici. Casa a fost deschisă publicului din dorinţa celor doi artişti de a le permite oamenilor să le admire operele de artă. Multe dintre obiectele de aici sunt incluse în lista tezaurului patrimoniului cultural naţional. Cele mai multe dintre ele au fost donate de Cecilia Cutescu-Storck şi de fiicele sale.
Cei care calcă pragul acestui muzeu pot vedea opere realizate atât de cei doi soţi, cât şi de tatăl şi fratele lui Frederic. Sunt prezente sculpturi, desene, grafica, dar şi colecţia numismatică impresionantă a lui Frederic Storck.
Totodată, aici sunt expuse câteva colecţii de sculpturi religioase şi artă populară, precum şi piese ale artiştilor Carol Popp de Szathmary şi Alexandru Satmari. Semnătura Ceciliei Cutescu-Storck poate fi văzută pe mai multe picturi pe şevalet, precum şi pe pictura murală intitulată “Dragostea pământească şi Dragoste spirituală”.
Tot la Casa Memorială Storck vizitatorii pot vedea câteva bucăţi din istoria Palatului Universităţii din Bucureşti. Karl Storck, ajutat de un asistent şi de un student, a sculptat frontonul central al acestei clădiri. Însă bombardamentele americane din anul 1944 au distrus această parte a clădirii, iar fragmente din fronton au fost aduse la muzeu, partea deterioarată nefiind refăcută.
Sculptura o înfăţişează pe zeiţa Minerva, care încununează artele şi ştiinţele. Alte două lucrări ale lui Karl se află aici, şi anume “Măştile Hilare”, ce au fost pe faţada Teatrului Naţional Bucureşti, până când edificiul a fost bombardat în cel de-al Doilea Război Mondial.
Cei care vor să viziteze Casa Memorială Storck o pot face de miercuri, până duminică, între orele 9 şi 17. Se percep două taxe, atât una de intrare, cât şi una de fotografiere.
Pe lângă operele de artă, casa găzduiește și o colecție impresionantă de articole personale, scrisori și fotografii ale familiei Storck, oferind o perspectivă intimă asupra vieții lor cotidiene și a influenței pe care au avut-o în cercurile artistice.
O vizită la Casa Memorială Storck nu este doar o lecție de istorie a artei, ci și o incursiune în viața personală și profesională a două personalități marcante ale culturii românești. Muzeul nu numai că păstrează amintirea acestor mari artiști, dar continuă să inspire și să educe publicul despre bogăția și diversitatea artei românești.
