Casa memorială Veronica Micle se află în Târgu Neamţ, muzeul fiind amenajat în casa care i-a aparţinut poetei al cărei nume îl poartă. Activitatea literară a Veronicăi Micle nu este foarte cunoscută – a publicat un volum de poezii, dar şi traduceri sau nuvele, însă a devenit cunoscută în urma relaţiei amoroase pe care a avut-o cu Mihai Eminescu.
Casa în care a fost amenajat muzeul dedicat acestei personalităţi feminine a fost construită în secolul al XIX-lea (anul 1834), din cărămidă şi lemn, iar astăzi se află pe lista monumentelor istorice din judeţul Neamţ.
Casa este un veritabil exemplu de arhitectură românească – are tindă, iar cele trei camere sunt poziţionate la stradă. Nu este greu de observat casă, deoarece se afla chiar în centrul vechi al localităţii Târgu Neamţ, în apropierea Cetăţii Neamţ.
Casa familiei Micle nu a fost construită de părinţii Veronicăi Micle, ci a fost cumpărată de mama poetei, Ana Câmpeanu. Acest lucru se întâmplă în anul 1850, acelaşi an în care s-a născut şi iubita de mai târziu a lui Eminescu. Părinţii ei proveneau din Năsăud, însă după moartea tatălui, în urma participării acestuia la Revoluţia din 1848, mama Veronicăi şi-a luat cei doi copii şi s-a mutat în Principatul Moldova, scăpând astfel de prigoana austro-ungară.
Astfel, Veronica Micle a copilărit în această casă, mutându-se din ea la vârsta de 14 ani, când s-a căsătorit cu Ştefan Micle. Însă nu a uitat niciodată locul care i-a încântat copilăria, ci a vizitat casa cât a putut de des, mai ales că mama ei încă locuia în ea. După ce Ana Câmpeanu s-a călugărit şi s-a retras la Mănăstirea Văratec, Veronica Micle a moştenit casa copilăriei.
De altfel, şi poeta a fost legată de această mănăstire, donându-i casa în anul 1886. Singura pretenţie a femeii a fost ca cei de la mănăstire să pună o placă de marmură pe care să scrie „Casa Veronica Micle”. În schimbul acestei case, fetele mănăstireşti i-au pus la dispoziţie poetei două camere, în care aceasta locuia ori de câte ori vizita lăcaşul.
Imediat după ce Casa memorială Veronica Micle a fost preluată de Mănăstirea Văratec, a început să fie folosită de măicuţele care aveau probleme de sănătate – casa se afla faţă în faţă cu spitalul din oraş, iar maicile veneau până la el ca să se trateze.
Dorinţa Veronicăi Micle de a fi pusă o placă de marmură s-a înfăptuit abia înainte de izbucnirea Primului Război Mondial, când Liga Culturală s-a ocupat de acest aspect. După câţiva ani, Mănăstirea Văratec a vândut casa, care a ajuns în posesia mai multor proprietari – acest lucru nu a fost deloc benefic, edificiul ruinându-se.
După ce a fost declarată monument istoric în anul 1982, Casa memorială Veronica Micle a fost preluată de Complexul Muzeal Judeţean Neamţ. Astfel, edificiul a primit o nouă şansă: a fost refăcut în întregime, respectându-se planurile iniţiale, însă au apărut şi mici modificări.
De exemplu, casa a fost mutată cu doi metri mai în spate, iar în loc de prispă a fost ridicat un cerdac. Din vechea casă nu a rezistat timpului decât o singură fereastră. În anul 1984, după terminarea lucrărilor, a fost inaugurat muzeul.
Casa memorială Veronica Micle conţine documente, fotografii şi alte obiecte care ilustrează atât viaţa poetei, cât şi activitatea literară. Pot fi văzute manuscrise, fotocopii, cărţi, dar şi obiecte personale, precum oglinzi, o călimară, un scrin sau cufărul cu care călătoarea.
De asemenea, pe un perete al unei camere se pot vedea portretele lui Eminescu şi al iubitei sale, realizate în creion. Tot în muzeu, se află şi o replică în ipsos a măştii mortuare a lui Eminescu (originalul poate fi văzut la Muzeul Literaturii Române din oraşul Iaşi). În anul 1998, în fața edificiului a fost dezvelit bustul de bronz al poetei.
Casa memorială Veronica Micle este amplasată pe strada Ştefan cel Mare, la numărul 28. Muzeul poate fi vizitat zilnic, mai puţin în zilele de luni, între orele 9-17 (perioada octombrie martie) şi 10-18 (perioada aprilie-septembrie).
Casa păstrează mobilierul original și obiecte personale ale Veronicăi Micle, oferind vizitatorilor o perspectivă autentică asupra mediului său de viață și creație.
Printre exponate, vizitatorii pot admira manuscrise, scrisori și primele ediții ale lucrărilor sale, documente care ilustrează nu doar viața sa literară, ci și contextul cultural al epocii.
O secțiune specială a muzeului este dedicată corespondenței dintre Veronica Micle și Mihai Eminescu, oferind o mărturie emoționantă a relației lor complexe și a impactului acesteia asupra operelor lor.
