Iaşiul, considerat oraşul culturii româneşti, este locul pe unde au trecut mari scriitori ai timpului (păstrându-se o serie de case ale acestora). O astfel de casă este cea care a fost a lui Vasile Pogor – cunoscută sub numele „Casa cu ferestre luminate” (a fost prima dintre casele particulare din Iaşi iluminată electric) sau „Casa Junimii”.
Azi, în Casa Vasile Pogor se află sediul central al Muzeului Literaturii Române din Iaşi. Casa Vasile Pogor a fost construită în anul 1850, de vornicul Vasile Pogor şi soţia sa Zoe Pogor. Această dată se află inscripţionată cu litere chirilice pe o piatră hexagonala: „V.Pogor 1850 şi soţia sa Zoe”.
Casa Vasile Pogor a fost locul de întâlnire al intelectualității Iaşiului, sediul Societăţii literare „Junimea” (1863) şi al revistei „Convorbiri literare” (1867). Busturile celor care au întemeiat Societatea literară „Junimea”: Titu Maiorescu, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi, Th.Rosetti şi P.Carp se găsesc în curtea muzeului şi au fost realizate de sculptorii: Ieftimie Barladeanu, M.Onofrei, Vl.Florea, Dan Covataru, C.Basarab.
La „Junimea”, veneau: M.Eminescu, I.Slavici, V.Alecsandri, I.Creangă, I.L.Caragiale, V.Conta, N.Gane, C.Meissner, A.D.Xenopol ș.a. – busturile lor sunt aşezate de o parte şi de cealaltă a aleii care duce spre casă. Autorii acestor busturi sunt sculptorii: Vasile Condurache, R.P.Sette, Ion Buzdugan, Gr. Barnabas, M.Cujba, Rudolf Kocsis.
Vasile Pogor vinde casa şi parcul înconjurător Mariei Moruzzi Cuza – mama lui Gh.I.Brătianu (fiul lui Ion I.C.Brătianu, care era prim-ministrul României şi înfăptuitorul Marii Uniri de la 1848). După anul 1906, casa suporta modificări.
După Al Doilea Război Mondial, Casa Vasile Pogor a fost sediul diferitelor instituţii, apoi a fost restaurată cu scopul de a se amenaja aici Muzeul de Literatură din Iaşi, inaugurat la 26 decembrie 1972.
Clădirea destinată muzeului are 12 încăperi. Prima parte din muzeu ne prezintă imaginea celor doi proprietari ai casei: Vasile Pogor şi Ghe.Brătianu. O altă parte a muzeului ilustrează momentul de început al literaturii române moderne. Sunt expuse diverse opere: „Letopiseţul Ţării Moldovei” de Nicolae Costin (fiul lui Miron Costin) – în copia lui Al.Beldiman (1825), „Henriada” de Voltaire (traducere de Vasile Pogor, 1838), „Gramatica” de I.Văcărescu (Viena, 1787), „Jucăria norocului” (Iaşi, 1816, tradusă de Lazăr Asachi – tatăl lui Ghe.Asachi).
O altă parte a muzeului face referire la perioada paşoptistă şi unionistă, cu personalităţi şi opere literare grupate în jurul revistei „Dacia Literară”, ca de ex.:„Maria Tudor”, „Angelo, tiranul Padovei” de Victor Hugo (tradus de C.Negruzzi, Iaşi 1837), „Aprodul Purice” de C.Negruzzi, Iaşi 1837, „Almanah de învăţătură şi petrecere” de Mihail Kogălniceanu (Iaşi 1844), „Letopiseţele ţării Moldovei” (Iaşi, 1845-1852), şi „Histoire de la Dacie, des Valaques Transdannbiens et de la „Valachie” (M.Kogălniceanu, Berlin 1854).
De asemenea, şi perioada interbelică, prin scriitorii Eusebiu Camilar şi George Bacovia – apare la muzeu, dar şi perioada Garabet Ibrăileanu, sala Mihail Sadoveanu, Nicolae Labiș, Cezar Petrescu, Alexei Mateevici, Calistrat Hogaş.
O altă zonă din muzeu prezintă „Junimea” (fondarea s„), revista „Convorbiri literare” – din primul an de apariţie (1867-1868), şi câteva numere ale revistei cu debuturile marilor scriitori de la „Junimea” – cei clasici, precum: M.Eminescu, I.Creangă, I.L.Caragiale, I.Slavici sau ediţii mai rare, precum: „Critice” de Titu Maiorescu (1874) şi care a aparţinut lui Theodor Burada (junimist) şi prima ediţie a cărţii „Poesii” de M.Eminescu (Bucureşti, 1884).
Obiectele care sunt expuse aici, în Salonul ,,Junimea”, redau atmosfera de epocă: într-un colţ, „grupul celor nouă” condus de Nicu Gane, iar în alt colţ „Caracuda”: tinerii scriitori de la „Junimea”, mai modeşti, care vorbeau puţin şi aşteptau cu nerăbdare cafeaua, ceaiul şi cozonacul.
Aici, sunt expuse obiecte de epocă, originale, care au aparţinut lui: Iacob Negruzzi, Nicolae Culiani, T.Maiorescu, Duiliu Zamfirescu, I.M.Melik, o tapițerie realizată la Viena în sec. al XIX-lea, un pian Steinway, oglinda de cristal a lui I.L.Caragiale, ceasul şi inelul lui M.Eminescu.
Casa Vasile Pogor prezintă şi o zonă a revistei „Viaţa românească” cu renumita „Masa Umbrelor”. O secţiune importantă din muzeu este cea dedicată literaturii române din Basarabia şi Bucovina, apoi cea contemporană (reprezentată iconografic, cu ediţii rare, manuscrise originale şi obiecte ce au aparţinut scriitorilor).
O scară din interiorul Casei Vasile Pogor duce spre salonul „Junimii”. Aeastă societate a funcţionat în Casa Pogor în perioada 1863-1885, sub deviza „intră cine vrea, rămâne cine poate” (V.Pogor).
Muzeul are şi o clădire alăturată, unde sunt catacombele (pivniţele) Casei Vasile Pogor, ce au fost restaurate între anii 1993-1994 – amenajate pe două nivele (din sec. al XVIII-lea şi al XIX-lea). Lucrările de renovare a subteranelor au fost terminate în anul 1994.
Astăzi, în Casa Vasile Pogor îşi desfăşoară activitatea Clubul cultural „Junimea ‘90”, care găzduieşte activităţi diverse, organizate de Muzeul Litaraturii Române din Iaşi, precum: conferinţe în cadrul serilor culturale ale revistei „Dacia literară” (reeditată de Muzeul Literaturii), cenaclul literar „Junimea”, simpozioane, aniversări, întâlniri cu scriitorii români şi străini, comemorări ale personalităţilor culturale, prezentări de carte şi reviste literare, expoziţii de artă, recitaluri de muzică şi poezie.
În prezent, casa găzduiește Muzeul Literaturii Române din Iași, oferind vizitatorilor acces la exponate care ilustrează viața și opera membrilor Junimii, precum și un insight în cotidianul cultural al epocii.
Restaurată pentru a păstra cât mai mult din autenticitatea ei originală, casa îmbină elemente arhitecturale de epocă cu tehnologia modernă de conservare, creând un spațiu în care trecutul întâlnește prezentul.
