Castele cu legende în România

Istoria românilor e presărată de mistere născute din lipsa informațiilor certe; pe acest fond, cele mai vechi și spectaculoase castele românești au devenit păstrătoare ale unor enigme ce se leagă inevitabil de numele celor care le-au marcat existența, de regulă fiind vorba despre mari eroi ai trecutului național.

Câteva dintre legende sunt considerate vii; până și în zilele noastre, turiștii confirmă că au auzit zgomote stranii, au văzut lumini sau umbre ciudate, au fost martorii unor experiențe senzoriale de neînțeles.

Castelul Bran

Una dintre cele mai puternice legende românești sălășluiește în castelul Bran. A fost construit la începutul secolului al XIII-lea, dar faima lui se leagă în special de perioada în care a fost folosit de către Vlad Ţepeș. Intrând în conflict cu negustorii sași din Brașov, cărora le-a anulat privilegiile comerciale în raport cu negustorii români, Vlad Ţepeș a căzut victimă unui oribil zvon lansat de cei păgubiți prin decizia lui.

Comercianții sași au lansat povești despre setea de sânge a domnitorului român, iar aceste minciuni s-au concretizat circa 500 de ani mai târziu în sursa de inspirație a romanului „Dracula” de Bram Stocker.

Legenda domnitorului vampir din castelul Bran este cea mai cunoscută legendă românească pe plan internațional. Deși la Bran, Vlad nu a petrecut mulți ani, castelul este asociat cu imaginea domnitorului și a exceselor sale de cruzime.

Cetatea Râșnov

Cetatea Râșnov, de secol XIV, are o istorie marcată de legende și povești transmise din bătrâni. Este cea care a rezistat, de-a lungul secolelor, atacurilor venite din partea tătarilor năvăliți în țara Bârsei.

Dincolo de importanța ei ca cetate de apărare, cetatea Râșnov este foarte îndrăgită datorită legendei din jurul fântânii sale. Fântâna a fost săpată în secolul al XVII-lea de către câțiva prizonieri cărora li s-a promis că la finalul muncii vor fi eliberați. Ei au săpat fântâna la o adâncime uluitoare de peste 140 de metri și și-au recâștigat astfel libertatea; ulterior, pe fundul fântânii, a fost ascunsă o comoară uriașă de aur.

Castelul Corvinilor

Castelul Corvinilor, de secol XV, se numără și el printre construcțiile marcate de legende; de data asta, este vorba despre o legendă a triumfului, a curajului și vitejiei. Castelul Corvinilor are ca emblemă un corb ce ține în cioc un inel de aur.

Se spune că inelul a fost dăruit mamei lui Iancu de Hunedoara de către tatăl natural al acestuia, regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg pentru a-l recunoaște după trecerea timpului. Inelul a fost, la un moment dat, furat de un corb, dar tânărul Iancu de Hunedoara l-a recuperat, trăgând cu arcul și ucigând pasărea.

Castelul Colt

Castelul Colț, de secol XIV, este sinonim cu Castelul din Carpați, celebrul roman al lui Jules Vernes. Deși nu se află într-o stare de conservare prea bună, legenda lui continuă să dăinuie și să impresioneze. Se spune că înăuntrul castelului, însuși Jules Verne ar fi trăit câteva nopți de pasiune în brațele unei românce din Homorod, Luiza. Aceasta avea doar 17 ani și de dragul scriitorului francez și-ar fi părăsit mirele la altar.

Cei doi au trăit o frumoasă, dar tristă poveste de dragoste; tânăra a fost constrânsă să se mute cu familia la București și să se căsătorească cu un alt tânăr român, în timp ce Jules Verne s-ar fi stins din viață neîmpăcat cu pierderea fetei.

Cetatea Poenari

Cetatea Poenari din Argeș, de secol XIV, adăpostește o legendă sângeroasă, la propriu. Construcția a fost consolidată și extinsă de către Vlad Ţepeș, în secolul al XV-lea, acesta urmărind să o transforme în loc de refugiu din calea otomanilor. Ca muncitori, au fost folosiți majoritatea locuitorilor din Târgoviște, luați cu japca de la o sărbătoare, în haine de gală, și aduși să clădească cu eforturi eroice cetatea.

Mulți dintre aceștia și-au vărsat sângele pe zidurile cetății, iar locul pare unul blestemat pentru că este asociat și cu locul din vârful căruia soția lui Vlad Ţepeș s-ar fi aruncat, ulterior, în prăpastie, spre a nu cădea în mâinile urmăritorilor otomani.

Castelul Banffy

Castelul Banffy, de secol XV, este recunoscut drept unul dintre castele bântuite ale României. Legenda spune că, pe timpuri, construcția era o adevărată bijuterie din punct de vedere al arhitecturii, astfel că i se spunea „Versailles-ul din Transilvania”.

La finalul celui de-al Doilea Război Mondial, castelul a fost ocupat de către trupele germane; inițial, s-a organizat în interior un spital de campanie, dar atunci când nemții s-au retras din România au dat foc construcției, năruind-o. De atunci, castelul este bântuit de fantomele soldaților morți înăuntru, pe paturile de spital.

Castelul Karoly

Castelul Karoly din Satu Mare a fost înălțat în secolul al XV-lea și legendele născute în jurul lui au la bază figura lui Francisc Rakoczi al II-lea, conducătorul răscoalei curuților și Principe al Transilvaniei în secolul al XVIII-lea. Acesta ar fi săpat în mijlocul castelului o pivniță secretă, la o adâncime de 10 metri sub pământ, prevăzută cu mai multe tuneluri. Astfel, Rakoczi și militarii săi răsăreau ca din pământ în diverse locuri, surprinzându-și dușmanii austrieci și învingându-i în luptă.

Dar fiica lui Rakoczi s-a lăsat sedusă de un ofițer al casei de Habsburg și a dat în vileag ascunzătoarea principelui; ulterior, căindu-se, a spus tatălui ce făcuse, iar acesta a avut timp să se salveze. A blestemat-o însă pe fiica trădătoare să nu se poată spăla și pieptăna decât o dată pe an.

Castelul Iuliei Hasdeu

Castelul Iuliei Hasdeu din Câmpina se numără printre cele mai înfricoșătoare, prin prisma legendei ce circulă pe seama lui. E mai mult decât legendă – castelul pare bântuit de spiritul Iuliei Hasdeu și al tatălui ei, Bogdan Petriceicu Hasdeu. Fata a decedat la numai 19 ani, dar părintele ei nu a „rupt” legătura cu ea, ci a păstrat-o, cu ajutorul ședințelor de spiritism.

În cadrul acestor întâlniri, Bogdan Petriceicu Hasdeu a primit de la Iulia instrucțiuni precise despre construirea unui castel în memoria ei. Castelul a devenit însă, din cauza fenomenelor bizare de la interior, mai mult decât un monument comemorativ. Cei mai mulți dintre localnici susțin că înăuntru chiar „trăiesc” tatăl și fiica.