Inca de pe vremea regelui scotian Robert al II-lea, Balmoral a fost considerata o asezare strans legata de regalitate, prima astfel de cladire ridicata aici fiind o cabana de vanatoare din secolul al XIV-lea. Cam prin aceeasi perioada, si anume in anul 1390, tot aici, familie Drummond avea sa ridice o casa, ca mai apoi, undeva prin secolul al XVI-lea, familia Gordon sa construiasca un turn de aparare.
Peisajele superbe din aceasta parte a Scotiei atrageau foarte multi oameni, in special capete incoronate. In anul 1848, regina Victoria si printul Albert au decis sa inchirieze cladirea, indragostindu-se atat de mult de paradisul lor intim incat, in anul 1852, hotararea de a achizitiona aceasta proprietatea nu a fost decat o urmare normala a celor petrecute.
Albert iubea vanatoarea, in timp ce regina Victoria se bucura din plin de peisajele ce se formau intre munti, in acel loc desprins de agitatia curtii regale; ba chiar, aceasta minunata asezare a fost o sursa inepuizabila de inspiratie, aici concepandu-se si un nou model de tartan, tesatura pe care, de altminteri, familia regala britanica inca o poarta. Celor doi le placeau localnicii, „simpli si directi”, plimbarile lungi, dar si desenul. Insa, la scurt timp dupa ce proprietatea a fost cumparata, casa existenta s-a dovedit a fi mult prea mica. S-a decis demolarea acesteia, in anul 1853, in sunetul fastuos al cimpoaielor, regina punand temelia noului Castel Balmoral, care avea sa se transforme intr-o resedinta regala grandioasa din punct de vedere arhitectural.
Cu un varf inalt de 37 metri, in varful caruia flutura stindardul regal, Castelul Balmoral este situat langa Crathie. Lucrarile de constructie au fost finalizate in anul 1856, dupa un an de la demolarea vechiului turn construit de familia Gordon. Cel care a fost desemnat sa se ocupe de proiectarea noului castel a fost arhitectul William Smith, insa printul Albert a preferat sa supravegheze el insusi lucrarile de constructie.
Fatada noului castel era pe masura asteptarilor cuplului regal, insa interioarele impresionantei structuri au fost criticate sub pretextul ca ar suferi de „tartanita” tapetelor, draperiilor si covoarelor. Mai mult decat atat, vizitatorii s-au plans de faptul ca locul emana un soi de raceala, atat literalmente, cat si la figurat, insa ceea cea mai penibila critica a venit din partea acelora care s-au aratat nemultumiti de faptul ca noua scotieni cu cimpoaie se deplaseaza in mars in jurul mesei, atunci cand cina era servita.
Balmoral avea sa fie si locul unde Regina Victoria l-a intalnit John Brown, un slujitor scotian care a avut rol extreme de important in viata ei. La putin timp dupa ce lucrarile de constructie la Castelul Balmoral au fost finalizate, si anume in anul 1861, printul Albert s-a stins din viata, iar acest loc a devenit altarul unei regina venea sa isi planga sotul si in care, totadata, cauta alinare. In prezent, castelul este resedinta regala din Scotia. Aceasta constructie a devenit, insa, cunoscuta intregii lumi, atunci cand Printesa Diana a murit, deoarece regina Elisabeta a II-a se afla aici in acel moment fatidic, timpul petrecut la Castelul Balmoral de regina fiind prezentat in mai multe pelicule.