Dainuind peste coasta Northumbriei, Castelul Bamburgh din Anglia se inalta precum un gigant de piatra, oferind peisaje de-a dreptul superbe peste Insulele Farne si Lindisfarne. Constructia legendara ar fi fost, dupa cum se spune, fortareata lui sir Lancelot al lacului, cunoscutul paladin al Mesei Rotunde, precum si cel mai mare campion dintre cavalerii regelui Arthur. De altfel, curios este faptul ca acest castel, aflat pe un sit arheologic extrem de important, a fost prima constructie de acest fel care avea sa fie ingenuncheat de artileria ce tocmai fusesera inventata, nemesisul cavalerismului medieval, asa cum a fost numita, cand Eduard al IV-lea a decis sa distruga, in anul 1464, fortareata din Bamburgh, in timpul Razboiului celor Doua Roze (1455-1485), intre Casa de Lancaster si Casa de York.
Amplasat pe o stanca de bazalt cu o inaltime de 46 metri, Castelul Bamburgh era cel mai bun punct de observatie din regiune, ba chiar, avea o pozitie strategica atat de buna, incat a fost ocupat si fortificat din cele mai stravechi timpuri, inca inainte ca romanii sa vina aici. In anul 547, impresionanta constructie avea sa fie ocupata de catre angli, regele Ethelfrith din Northumbria daruind-o sotiei sale, Bebba. De altfel, de la numele sotiei regelui Ethelfrith din Northumbria provine denumirea castelului, mai cu seama de la Bebba’s burgh, care inseamna Targul lui Bebba.
De-a lungul vremii, in castel au fost incoronati regi, marea majoritatea a celor din Northumbria primind coroana chiar intre zidurile fortaretei din Bamburgh. Insa castelul a cazut prada vikingilor, care l-a jefuit, ca apoi sa fie preluat de normanzi si supus unor lucrari masive de reconstructie.
De pilda, parti importante ale fundatiei dateaza chiar din vremea lui Henric al II-lea, insa singura structura care a supravietuit atat in fata eroziunii timpului, cat si in fata deselor atacuri este turnul. In perioadele care au urmat, mai exact in secolele al XVI-lea si al XVII-lea, Castelul Bamburgh avea sa fie dat uitarii si, implicit, neglijat, abia in prima jumatate a secolului al XVIII-lea, adica in anul 1704, lordul Crewe, episcop de Durham, achizitionand proprietatea.
Acesta a stabilit aici sediul unei institutii caritabile in administratia careia se afla o scoala exonerata de taxe, o infirmierie si o biblioteca. Mai tarziu, in anii 1750, fortareata a fost reconstruita si restaurata. In anul 1849, cel care a decis sa achizitioneze proprietatea a fost lordul Armstrong, inventator, inginer si magnat in industria de armament, cel care, de altminteri, a creat celebrul tun Armstrong.
Urmatoarele lucrari de reconstructie si restaurare la care Castelul Bamburgh a fost supus au fost de departe cele mai drastice, deoarece Armstrong a hotarat demolarea unei parti a constructiei, restul acesteia fiind transformat intr-o combinatie cel putin interesanta de conac in stil victorian si fortareata medievala. Si se pare ca intentia lordului Armstrong a avut efectul scontat, deoarece rezultatul a fost si este unul magistral din punct de vedere arhitectural. Cea mai frumoasa incapere din castel este, fara doar si poate, Marea Sala a regelui care are un acoperis fals din grinzi dispuse orizontal, acestea fiind, desigur, nelipsite de incrustatiile Faberge de animale.
Tot aici, vizitatorii pot vedea colectii impresionante de arme, portelanuri, tapiserii si, nu in ultimul rand, mobilier, toate aceste exponate aratand statutul social al rezidentilor care au trecut prin Castelul Bamburgh de-a lungul vremurilor.
