Castelul Berkeley din Anglia a fost aceeasi fortareata in care Regele Eduard al II-lea a fost omorat cu cruzime, precum si locul unde armata lui Oliver Cromwell a ajuns sa faca o mare bresa, ce a rezistat in fata eroziunii timpului, pastrandu-se chiar si in prezent. Fortareata a fost transformata, de-a lungul secolelor, in ceea ce avea sa devina locuinta a uneia dintre cele mai vechi familii din Anglia. Doar daca facem apel la argintaria de mare valoare, mobilierul de lux si frumoasele picturi existente in edificiul istoric chiar si astazi, vom spune ca acestea ascund o istorie cu totul si cu totul zbuciumata, daramite daca ne referim exclusiv la zidurile Castelului Berkeley, la ceea ce istoria a intiparit pe peretii uluitorului monument.
Castelul, care are intrarea de pe un pod ce traverseaza santul propriu-zis de aparare, dateaza, potrivit documentelor vremii si a altor inscriptii, chiar din perioada in care Henric I domnea, edificiul guvernand peste Campia Plata de Est de Raul Severn. De notat este faptul ca familia Berkeley, de altminteri, una foarte respectabila, descinde din Robert Fitzharding, cel care era un negustor extrem de avut din Bristol, precum si cel care l-a finantat pe Henric al II-lea, primul fiind recompensat cu titlul de Lord Berkeley. In fapt, am putea pune respectul si faima dobandita de aceasta familie pe seama ajutorului economic pe care Henric al II-lea l-a primit de la Robert Fitzharding.
Mai mult chiar, acesta din urma, respectiv Fitzharding, avea marea responsabilitatea, daca vreti, de a apara si administra castelul, ridicat aici in anii 1150. Pe atunci, Castelul Berkeley includea un donjon destul de mare, dar si celule pentru cei arestati care isi asteptau judecata. De mentionat este faptul ca, in acele vremuri, termenul de „judecata” era usor ambiguu, deoarece vinovatia oamenilor era mult mai discutabila, poate si pe fondul nedreptatilor comise fata de civili.
De fapt, „judecata” desemna un termen cu totul diferit fata de ceea ce noi intelegem astazi, aceasta fiind, de cele mai multe ori, in stransa legatura cu dorinta celor care aveau de castigat mult de pe urma asa zisului vinovat. Nu degeaba am mentionat toate acestea, intrucat zidurile Castelului Berkeley au fost martorele unor episoade mai putin ortodoxe, am spune noi, chiar paradoxale, contrare fata de ceea ce insemna, pana si atunci, o societate si o justitie dreapta.
Putem spune, prin urmare, ca cel mai cunoscut episod din istoria Castelului Berkeley a avut loc in anul 1327, cand regele detronat, Eduard al II-lea, a fost inchis aici. Interesant este, insa, faptul ca acest episod a fost contestat de multi, deoarece, la un moment dat au aparut cateva speculatii. Se spune ca regele Eduard al II-lea a fugit in Italia, si nicidecum nu a fost inchis in Castelul Berkely din Anglia. Asadar, episodul conform caruia regele detronat de atunci ar fi fost inchis in acest castel este adevarata doar in cazul in care si teoria cu fuga sa in Italia este falsa.
In sfarsit, despre Lordul Berkeley de la acea vreme putem spune ca era ginerele si omul de incredere al lui Roger Mortimer, conducatorul asa zisului complot impotriva regelui. Pe de alta parte, documentele vremii ni-l prezinta pe regele detronat ca fiind tinut prizonier in oribilul donjon, ce poate fi inca vizitat, mai inainte de a fi asasinat cu un vatrai inrosit in foc. Si bineinteles ca astfel de teorii, pana la urma, au un temei destul de important, insa chiar si asa, conspirationistii s-au intrecut in a spune ca, de fapt, regele detronat, Eduard al II-lea, nu ar fi murit intre zidurile Castelului Berkeley, ba chiar, el si-ar fi trait restul vietii in tihna, departe de Anglia cea zbuciumata.
Se mai spune ca Lordul Berkeley ar fi platit un furgon drapat in negru, ce trebuia sa transporte cadavrul la Catedrala Gloucester, pentru a fi inmormantat, ceea ce, conform dovezilor, s-a si intamplat. Inainte de a muri, lordul Berkeley avea sa insemne randurile istoriei prin batalia de la Crecy, din anul 1631, ca mai apoi, efigia sa, din biserica de langa Castelul Berkeley, sa fie declarata, intr-un mod oarecum straniu, ostentativ pioasa. Cat despre membrii familiei, acestora le placeau in mod deosebit vanatorile cu caini, pentru a-si pune in aplicare aceasta pasiune, considerata pe atunci aristocrata, calatorind pana in apropierea Londrei.
Renumita familie a decis sa-l sprijine si pe doctorul din zona, Eduard Jenner, pionierul vaccinarii impotriva variolei, aceasta familie fiind printre primele care si-au vaccinat copiii. De fapt, am putea crede ca intensa implicare sociala a familiei a contribuit, poate cel mai mult, la renumele pe care l-a capatat de-a lungul anilor. Totusi, familia avea sa locuiasca in Castelul Berkeley vreme de 24 de generatii, ba mai mult decat atat, imprumutand numele sau pietei din Londra, cat si Universitatii Berkeley din California, Statele Unite ale Americii. Prin urmare, ne este extrem de dificil sa stabilim care are un renume mai mare: Castelul Berkeley sau familia care l-a locuit timp de 24 de generatii.
