Castelul Carlisle, construit in timpul lui William al II-lea al Angliei, se afla in localitatea cu aceleasi nume din Cumbria, undeva langa ruinele Zidului lui Hadrian. Aceasta fortareata sinistra, de o culoare rosie, a asistat, de-a lungul vremii, la unele dintre cele mai importante si deopotriva sangeroase evenimente ale Evului Mediu, aparand cu stoicism unul din capetele frontierei anglo-scotiene, locul unor permanente raiduri armate si lupte. Constructia a fost, asadar, motiv de disputa secole la rand, reprezentand un simbol uluitor al rezistentei in fata atacurilor inamice.
Si totusi, de mentionat este faptul ca abia in anul 1745, Castelul Carlise avea sa fie ocupat de armata scotienilor iacobiti, condusa de Charles Edward Stuart (“tanarul pretendent”); plus, ultima impresurare armata a unui castel din istoria Angliei a avut loc cu un an mai tarziu, atunci cand garnizoana iacobita a incercat, de altminteri, fara success, sa ii tina piept ducelui de Cumberland. Si aceasta este perioada in care, luati prizonieri si tinuti fara niciun strop de apa, iacobitii au ajuns sa linga pietrele de sete. Chiar si in zilele noastre, se spune ca “pietrele linse” se mai afla inca acolo.
In sfarsit, Castelul Carlisle a fost ridicat pe locul unui fort roman, din pamant si lemn, in timpul lui William Rufus (1087-1100) (William al II-lea al Angliei; regele era numit astfel, cel mai probabil, datorita aparentei sale, fiind roscat). Mai tarziu, castelul a trebuit reconstruit din piatra, deoarece nu ar fi putut rezista in fata unor eventuale atacuri inamice, aceasta decizie fiind probabil luata de succesorul lui William Rufus, Henric I. Tot in asentimentul temerilor lui Henric I, in secolele care au urmat, Castelul Carlisle avea sa fie intarit si modernizat.
Mai mult decat atat, trebuie sa stim ca, desi partea centrala, construita undeva prin secolul al XII-lea, este cea mai veche, fiind inca in picioare, crenelurile rotunde pentru obuziere nu au fost ridicate decat in anul 1540, perioada in care evenimentele deja luasera o turnura plina de primejdii pentru bunastarea regatului, precum si pentru constructiile propriu-zise, aflate la acele vremuri in puncte extrem de importante, unde se dadeau lupte grele si deopotriva decisive. Castelul a trecut de mai multe ori din mainile englezilor in ale scotienilor si invers, fapt care ne indreptateste sa credem ca edificiul era considerat, in definitiv, un simbol al victoriei dar, in acelasi timp, paradoxal, si al infrangerii.
De pilda, David I al Scotiei l-a ocupat timp de 20 de ani, din anul 1135, iar Robert Bruce l-a atacat in anul 1315. Insa in amintirea acestui castel nu stau intiparite doar aceste evenimente istorice, ci si fapte cu adevarat groaznice, dovezi ale acestora supravietuind chiar si pana in zilele noastre. Intr-una dintre celule exista cioplituri facute de prizonieri la circa 1480, numai ca cei mai cunoscuti detinuti au fost Mary, Regina Scotilor, inchisa aici ca “oaspete” in anul 1568 si banditul de la frontiera “Kinmont Willie” Armstrong, care a reusit sa evadeze in anul 1596.
Fortareata Carlisle avea sa fie atacata, mai apoi, respectiv in anul 1644, de scotienii aliati cu Parlamentul englez impotriva lui Charles I, acesta fiind, daca vreti, momentul de rascruce pentru castel, deoarece deja se afla intr-o stare precara, din cauza multelor atacuri. Tot in aceasta perioada, s-a petrecut una dintre cele mai infioratoare intamplari — garnizoana regalista s-a predate abia dupa ce asediatii au mancat toti cainii si toti sobolanii pe care i-au putut prinde. Aceasta intamplare sinistra a fost consemnata ca atare de numerosi istorici englezi. In prezent, turistii pot admira, in Castelul Carlisle din Anglia obiecte romane; plus, ei mai pot vizita si Muzeul Regimentului de frontiera al regelui.
