Castelul Haller din Coplean este unul dintre cele mai vechi edificii construite în stil baroc din Transilvania. Deşi ar putea ajuta foarte mult turismul din judeţul Cluj, în prezent, este o ruină. De altfel, în anul 2010 a fost declarat monument istoric, însă, în acelaşi timp, se află şi pe lista celor mai periclitate clădiri din judeţ.
Castelul poartă numele familiei Haller de Halleroko, cunoscută şi ca Haller von Hallerstein. Această familie era originară din Nurnberg, însă în secolul al XV-lea unul dintre membrii ei s-a stabilit în Ungaria. Un secol mai târziu, familia este menţionată pentru prima dată pe teritoriul Transilvaniei. Domeniul de la Coplean a intrat în posesia familiei Haller în anul 1606, când Gabor Haller l-a primit în dar de la Istvan Bocksay, unul dintre voievozii Transilvaniei şi regi ai Ungariei. De altfel, numele acestei familii este întâlnit şi în Sibiu – Bastionul Haller şi Casa Haller s-au numărat printre proprietăţile lor.
Castelul Haller din Coplean a fost ridicat de Ioan Haller în perioada 1725-1771. Atunci când familia sa a intrat în posesia domeniului, exista deja un conac, însă faptul că Haller a devenit guvernatorul Transilvaniei a tras după sine necesitatea de a ridica o reşedinţă demnă pentru un om care deţinea acest titlu. Legendele spun că piatra din care a fost ridicat edificiul a fost adusă de la castrul roman de la Căşeiu, iar interiorul a fost decorat, printre altele, şi cu picturile în frescă ale artistului de origine maghiară Matyas Veress.
Construit iniţial în stil baroc, Castelului Haller Coplean i-au fost adăugate, mai târziu, ornamentaţii rococo. Acestea au fost realizate de Anton Schuchbauer, un sculptor din Austria care s-a ocupat şi de decoraţiile unora dintre reşedinţele familiilor nobiliare Banffy şi Todalgi. Deşi castelul a ajuns o ruină, mare parte din aceste ornamentaţii încă sunt vizibile – ancadramentele ferestrelor sunt realizate din piatră şi prezintă nişte scoici, motiv pentru care castelului i se mai spune “Castelul cu scoici”.
Înainte, ancadramentele conţineau şi boboci de laur, care aveau formă de urnă, însă acestea au fost distruse. De asemenea, sculptorul austriac s-a ocupat şi de pilaştrii aflaţi la etaj (care conţin motive zoomorfe), dar şi de coloanele ionice de la intrare.
În secolul al XIX-lea, în urma căsătoriei dintre Matild Haller şi Ede Teleki de Szek, Castelul Haller din Coplean intră în posesia unei alte familii nobiliare, Teleki de Szek. Un secol mai târziu, Victor Elekes cumpăra proprietatea, însă nu au avut loc modificări arhitecturale deosebite. Etajul conţinea şi o terasă care era acoperită cu un baldachin. Se pare că, în spatele castelului, era amenajat un manej cu tribune, iar grajdurile cailor nu erau deloc unele simple, ci bolţile aveau coloane sculptate. Intrarea în castel se făcea pe o poartă masivă, din fier forjat, iar domeniul conţinea un parc mare, plin de arbori ca stejari, plopi sau castani.
Castelul Haller din Coplean a luat foc în anii 1920-1930, iar acoperişul baroc a fost distrus în întregime şi nu a mai fost reconstruit în forma sa iniţială. Mai mult, acoperişul care l-a înlocuit a fost şi el distrus, nemaifiind vreodată construit altul. În anul 1948, clădirea a fost naţionalizată şi transformată apoi în sediu al Cooperativei Agricole de Producţie. În anul 1965, după ce Copleanul a devenit sat, castelul a fost părăsit. Lucrurile nu s-au schimbat nici după căderea regimului, ba chiar starea i s-a înrăutăţit, având în vedere că localnicii s-au folosit de bucăţi din el pentru a-şi construi diverse dependinţe.
Astăzi, din Castelul Haller din Coplean au rămas în picioare pereţii exteriori ai edificiului, câteva ruine ale zidului de incintă şi ruinele unui turn circular. Terenul din jurul castelului, care înainte reprezenta grădina şi parcul, a devenit teren viran. Se pare că moştenitorii familiei Haller vor să intre în posesia castelului şi poate aşa va avea parte de o soartă mai bună.
