Castelul Iulia Hasdeu: fereastra către un trecut mistic

Castelul Iulia Hasdeu se află în oraşul Câmpina, judeţul Prahova, iar construcția lui a durat trei ani; în data de 2 iulie 1897, a fost terminat şi sfinţit de către Episcopul Ghenadic Petrescu al Argeșului.

O pierdere uriașă, pentru scriitor, îl reprezintă decesul fiicei sale, Iulia Hașdeu, la 1 septembrie 1889. În ,,Cugetări testamentare”, B.P.Hasdeu spune: ,,La 1 septembrie 1889, în ziua morţii Iuliei Hasdeu, a murit şi tatăl său. El nu putea să mai trăiască. Pentru el, dânsa devenise prisma tuturor iubirilor sale. De la moartea sa, el a trăit parcă mai aproape şi de gândurile sale”.

Castelul Iulia Hasdeu este parcă un templu din perioada Evului Mediu, numit popular şi ,,Templul Spiritului” sau ,,Castelul Magului” – locaș de rugăciune cu turnuri de veghe şi contraforturi de apărare. În curte, găsim bustul lui B.P.Hasdeu, ,,titanul ştiinţei şi al culturii româneşti”.

Marele învăţat, spre sfârşitul vieţii, se retrage la Câmpina, ducând o viaţă patriarhală, îngrijit fiind de soţia sa, Iulia. În lucrarea sa ,,Şic Cogito”, își relevă durerea sufletească, avântul său religios şi o uşoară revenire la viaţă.

Castelul este înalt de 18 m, are două aripi, cu câte un cat şi donjon în centru (este asemănător unui turn medieval). La nivelul celor două aripi, marcată de nişte creneluri, se află o nişă, care cuprinde în mijlocul ei, în relief, blazonul familiei Hasdeu, iar deasupra acestuia este scris ,,E pur şi muove”.

Castelul Iulia Hasdeu are de jur împrejur, terase largi, împrejmuite cu stâlpi de granit cioplit. O muchie de piatră desparte vertical, în două, intrarea, învârtindu-se pe o osie de fier, care trece prin mijloc. Hasdeu se gândea la acest castel ca la o creaţie a fiicei sale, pe care o considera „stăpâna castelului”.

În vestibulul castelului, se află portretul Iuliei Hasdeu, realizat de Diogene Maillart (profesorul ei de pictură de la Paris). De jur împrejur, sunt pictate portretele lui Alexandru Hasdeu, tatăl (realizat de Sava Hentia), B.P.Hasdeu (realizat de N.Grigorescu), C.Davilla (realizat de H.Braun-Stein), A.Panu (de H.Braun-Stein) şi D.Bolintineanu (de M.Spirescu).

În salonul de primire, găsim mobilierul de epocă ce a aparţinut familiei, tablouri cu personalităţile vremii (prietenii lui B.P.Hasdeu şi ai familiei sale). Tot aici, se află o consolă din marmură, din sec. al XIX-lea, o pendulă stil Boulle pe perete, un fotoliu, sigiliul familiei Hasdeu, portretul lui Efrem Hasdeu (realizat de G.D.Mirea) – străbunicul lui B.P.Hasdeu, ajuns pârcălab la Hotin, în anul 1665).

Fiul lui Efrem Hasdeu, numit Ştefan Hasdeu (1619-1673), a căzut sub zidurile Hotinului, în lupta polonilor cu turcii. Arborele genealogic al familiei este opera lui Tadeu Hasdeu (1769-1835) – bunicul lui B.P.Hasdeu. Tadeu Hasdeu a luptat împotriva turcilor la Novi-Bazar, în 1788, când avea doar 19 ani, fiind grav rănit şi decorat cu blazonul de cavaler. A scris poezii în limba poloneză (ode, satire, fabule) şi legende din folclorul românesc.

În arborele genealogic apare un şir de nume poloneze. Alexandru P.Hasdeu, tatăl lui B.P.Hasdeu, și-a făcut studiile la Munchen. Acesta a scris nuvele, poezii, a studiat filosofia, istoria, arheologia, fiind și membru al Societăţii de Istorie şi Antichităţi din Polonia.

La 26 februarie 1838, în satul Cristineşti (Hotin, în Basarabia, în prezent, Ucraina) se naşte B.P.Hasdeu. Mama sa, Elisabeta Dauksza, de origine lituano-poloneză, se stinge din viaţă în 1848, când Bogdan avea 10 ani.

Urmează şcoala la Chişinău, Harkov şi Kiev, el fiind înzestrat cu un deosebit talent literar, pe care îl dezvoltă nu din şcoală, ci în special din lectura particulară, căreia i se dedică cu multă pasiune.

În altă cameră, se păstrează un ceas de masă, stil Biedermeier, cu cadran astronomic şi barometru, care a aparţinut lui Alexandru Hasdeu. Într-o vitrină, se află un pocal de cristal albastru cu încrustaţii de argint, sceptru, pumnal cu mâner şi teacă de fildeş (sculptat de hatmanul Sobieski, dăruit lui Dumitrașcu Caragea în lupta de la Hotin în 1673). Tot aici, în partea stângă, se află pianina Iuliei Hasdeu.

Dând dovadă de un talent deosebit, Iulia Hasdeu scrie poezii în franceză până la vârsta de 19 ani („Au bord de la mer”, „Cousin el cousine”, „Feuille verte de chene”, „Doine roumaine”), volumul de versuri „Bourgeous d’avrie”, nuvele, povestiri, piese de teatru.

La vârsta de 16 ani, era studentă la Facultatea de Litere şi Filosofie Sorbona din Paris, în particular luând lecţii de greacă, latină, desen, pictură, pian şi cântând cu profesori de renume. Pentru teza de doctorat, îşi alege subiectul „Filosofia la români în literatura nescrisă”, dar nu mai reuşeşte să o susţină (întoarsă în ţară, se stinge din viaţă). A rămas neterminat şi poemul ei „Muza şi poetul”.

După moartea fiicei sale, B.P.Hasdeu duce o viaţă spirituală, retrăgându-se din luptă şi contradicţiile vieţii.

În castelul Iulia Haşdeu, la parter, este o sală circulară, în mijlocul căreia se află un stâlp cu două scări de fier, care urcă la etaj în interiorul donjonului. Deasupra stâlpului, se află statuia Mântuitorului, lucrată din ipsos (colorată alb şi roşu, în stil baroc), realizată de sculptorul Raphael Casciani din Paris.

Domnul este luminat prin trei uşi și comunică cu trei terase, şi o fereastră rotundă întretăiată de o cruce, cu sticla geamurilor în culorile galben şi roşu. În spatele Mântuitorului, sub fereastra rotundă, se găseşte bustul Iuliei Hasdeu, acoperit cu un văl subţire.

În partea de jos a castelului, Iulia Hasdeu sunt două încăperi destinate bibliotecilor, cu numeroase volume. Fereastra unei biblioteci este verde, iar cea de la a doua bibliotecă are culoarea albastră. Tot la parter, este şi biroul din lemn sculptat, cu călimară, o scumieră din bronz, dar şi o medalie acordată lui B.P.Hasdeu de regele Carol de Hohenzollern „pentru Arte şi Ştiinţe”.

Tot aici, este şi masa de lucru a Iuliei Hasdeu (din anii de studiu, 1883-1888), care a fost adusă de la Paris. Din birou, o uşă duce în dormitorul Iuliei, care are pereţii pictaţi cu motive florale (flori de cale, preferatele ei); aici, se află păpuşa Iuliei şi bustul ei realizat din marmură de Carrara de sculptorul Ioan Georgescu în anul 1890.

Ultima încăpere a castelului reprezintă camera de spiritism, cu mobilier din lemn, scaune cu 3 picioare, în 3 muchii, masă de spiritism, un porumbel din piatră, luneta astronomică, un sfeşnic, o statuetă a lui Iisus, documente şi fotografii.

Deasupra intrării din piatră, se vede „Ochiul Lumii” (cu anii 1893-1896), iar pe uşa din piatră este blazonul familiei Hasdeu cu deviza „Pro fide et patria”.

B.P.Hasdeu, în testamentul său, a insistat ca urmaşii să-i împlinească cele începute de el şi să se facă un templu din turla castelului, simbolizând Neoevanghelismul, în credinţa căruia a murit.

Printre atracțiile principale ale castelului se numără pianul Iuliei, care, conform legendelor, ar fi fost folosit de spiritul ei pentru a compune muzică din lumea de dincolo. Vizitatorii sunt adesea captivați de această poveste, care adaugă o aură de mister vizitei lor.

Castelul găzduiește și un mic muzeu dedicat vieții și operei lui B.P. Hasdeu și fiicei sale. Exponatele includ manuscrise, obiecte personale și fotografii, care oferă o fereastră spre viața culturală și intelectuală a României de la sfârșitul secolului al XIX-lea.