Micloșoara este unul dintre cele mai frumoase sate din Transilvania, care ascunde o clădire importantă din punct de vedere istoric, şi anume Castelul Kalnoky. Acesta a fost conacul de vânătoare al familiei Kalnoky, una dintre cele mai respectate familii din Transilvania.
Existenţa castelului este strâns legată de o legendă pe care o ştiu toţi locuitorii de aici. Se pare că în secolul al XIII-lea, în timp ce se afla la vânătoare, regele Ungariei de atunci a fost salvat de la moarte de un secui pe nume Kalnoky.
Regele era cât pe ce să fie ucis de un urs care se năpustise asupra lui când curajosul secui l-a omorât cu o săgeată. Drept răsplată, regele a înnobilat bărbatul şi i-a oferit o moşie la Micloșoara. Stema familiei poartă însemnul unui urs străpuns de săgeată, amintire a acelei zile.
Dacă legenda este adevărată sau nu, puţini ştiu, cert este că familia Kolnoky a fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1252 când se menţiona şi faptul că membrii ei deţin două moşii principale: conacul de vânătoare de la Micloșoara şi reşedinţa de pe Izvorul Crișului.
Printre oamenii de seamă ai familiei, se află Gustav Kalnoky von Korospatak, care a fost un important diplomat austro-ungar şi chiar ministru de externe în guvernul de la Viena. Din păcate, venirea comuniştilor la putere l-a obligat să părăsească ţara.
Castelul Kalnoky a fost menţionat prima dată într-un document în anul 1211, când se spunea despre el că e o fortăreaţă de graniţă între teritoriul Cavalerilor Teutonici şi restul Ungariei. Din anul 1500, a început să fie folosit drept conac de vânătoare, iar membrii familiei l-au împodobit cu elemente renascentiste, cum ar fi decoraţiunile pictate pe pereţi, care pot fi observate şi în momentul actual.
Deşi a fost abandonat mai bine de 50 de ani, în anul 1987, Castelul Kalnoky a fost redescoperit. Contele Tibor de Korospatak, care face parte din a 25-a generaţie a familiei, a descoperit rădăcinile pe care le avea în Transilvania. Fiul lui Gustav Kalnoky a revenit în ţară după 50 de ani de când tatăl său a fost nevoit să plece şi s-a hotărât să reînvie vechiul conac de vânătoare.
Deşi era un veterinar iscusit, muncind în Occident, acesta se preocupă acum de soarta castelului, care a intrat într-un proces serios de restaurare pentru a fi inclus într-o zonă destinată turismului rural ecologic, alături de alte sate, cum ar fi Viscri, cel de care Prinţul Charles de Wales s-a îndrăgostit.
Castelul Kalnoky a suferit numeroase transformări de-a lungul anilor, puţine elemente fiind cele care s-au păstrat. Unul dintre acestea este porticul sculptat de piatră al capelei vechi, care datează din anul 1685. Acesta a fost pus, în anul 1884, în loc de uşă în cripta familială din cimitirul bisericii romano-catolice.
Ca orice castel care se respecta în acea perioadă, şi acesta are o grădină, organizată atunci în stilul englezesc şi reconstruită în stilul clasic, în secolul XX. Bastionul, frontal dinspre lac şi balconul închis sunt elemente renascentiste.
Chiar dacă lucrările de restaurare nu sunt nici pe departe aproape de finalizare, cei curioşi se pot caza în camerele Castelului Kolnaky. Contele Tibor Kalnoky se dovedeşte a fi o gazdă excelentă, povestind cu mare bucurie şi dragoste cum, din nişte ruine, a reuşit să reînvie istoria unei familii nobiliare, veche de câteva sute de ani.
Nu a primit ajutorul autorităţilor române, însă nici nu are nevoie de el, mai ales că s-a chinuit timp de opt ani de zile să recupereze clădirile familiei sale. Singura lui dorinţă este aceea de a reda unei comunităţi o parte din istorie.
Castelul, cu structura sa robustă și designul care îmbină elemente tradiționale cu influențe baroce, stă mărturie despre importanța și puterea familiei Kalnoky în regiune. Fiecare cameră și fiecare colț al castelului păstrează poveștile și tradițiile unei epoci demult apuse, oferind vizitatorilor o experiență culturală profundă.
