Castelul Stirling, situat in orasul cu acelasi nume, este cel mai mare si poate cel mai important castel, atat din punct de vedere istoric, cat si arhitectural, din Scotia. Dealul Castelului este cel pe care importanta constructie a fost ridicata, fiind inconjurata, de prin toate partile, de terase, ceea ce ii confera intregii zone privelisti foarte frumoase, asa cum s-a si dorit. Imaginea castelului pe acel deal este pe cat de idilica, pe atat de reala, cu atat mai mult cu cat locul a fost martorul unor evenimente poate la fel de importante ca si constructia insasi. In fapt, fortificatia dateaza din cele mai vechi timpuri, mai cu seama din secolul al XII-lea, multe alte aripi construindu-se intre 1490 si 1600.
Interesant este ca si astazi, Castelul Stirling din Scotia este inca in folosinta, ceea ce il face un obiectiv turistic irezistibil pentru turistii care cred ca Europa este leaganul impresionantelor castele. Si chiar daca a trecut prin nenumarate incercari, fortificatia a ramas un centru al administratiei regale pana la moartea lui Alexandru al III-lea in anul 1286. Moartea sa a fost urmata, daca vreti, de o criza fara precedent la tronul Angliei. Astfel, la ordinul lui Edward I al Angliei, Castelul Stirling a fost de indata pus sub control.
Ba mai mult decat atat, englezii au gasit, in timpul Razboaielor Scotiene de Independenta, care au tinut aproximativ 60 de ani, castelul abandonat si aproape gol, in cele din urma, decizand sa-l ocupe ei. Chiar si asa, englezii au fost ucisi in timpul bataliilor si, in pofida faptului ca victoriile lui Sir Andrew Murray, respectiv William Wallace i-au pus in posesia castelului, la scurt timp au pierdut impresionanta constructie. In anul 1303, englezii aveau sa treaca iarasi printr-o serie de incercari, in cele din urma, Castelul Stirling ramanand in mainile scotiene.
Armata lui Edward a sosit atunci, in aprilie 1304, incercand sa obtina o victorie. Scotienii, pe de alta parte, au inconjurat castelul, insa totul a fost in zadar, mai ales daca ne gandim la faptul ca, de pilda, Cel de-al Doilea Razboi al Independentei Scotiene i-au gasit pe englezi controland castelul in anul 1336, cand Sir Thomas Rokeby era comandant. Astfel, lucrarile la castel au fost continuate, insa, de aceasta data, cu mici modificari fata de ceea ce constructia deja ridicata le impunea. Cu toate acestea, nu aceasta este perioada in care Castelul Stirling din Scotia a cunoscut o inflorire a stilului arhitectonic, ci in perioada Renasterii, cand efectiv a renascut pe aceeasi temelie.
Aproape toate constructiile castelului au fost ridicate intre 1490 si 1600, cand Stirling era centru regal, asa cum regii James al IV-lea, James al V-lea si James al VI-lea stabilisera. Arhitectura acestor cladiri noi arata mai degraba o combinatie, desigur, un stil ecletic intre influentele germane, engleze si franceze, ceea ce istoricii au interpretat drept ambitia internationala a dinastiei Stewart. In aceste conditii, James al IV-lea, care a fost rege din 1488 pana in 1513, a pastrat o curte cu influente renascentiste, sau poate chiar in totalitate renascentiste, cu oameni care promovau ideile asa zise „internationale”, deschise catre intreaga lume, idei noi, ce avea sa faca din Castelul Stirling un palat european.
Si bineinteles ca dinastia s-a insarcinat si cu lucrarile de la Edinburgh sau Falkland, continuand sa se construiasca si alte resedinte regale, insa marea lucrare se facea la Stirling, in orasul in care natura insufletea pana si cea mai mica dintre constructii. Astfel, in acei ani, mai precis in primii ani ai Regelui James al IV-lea, s-au construit Marea Sala si Cladirea Veche a Regelui.
Totodata, regele a decis sa renoveze si capela regala, intr-una dintre bisericile care se afla in interiorul castelului la acel timp, iar in anul 1501 a primit aprobare de la Papa sa infiinteze un colegiu de preoti. Chiar si asa, lucrarile incepute de Regele James al IV-lea nu au fost finalizate pana la moartea acestuia, care a survenit ca urmare a Bataliei de la Flodden. Succesorul sau, James al V-lea, care a fost rege din anul 1513 pana in 1542, a fost incoronat exact in capela regala, pe care predecesorul sau decisese sa o renoveze. Insa timpurile nu se anuntau prea fericite nici pentru James al V-lea, insa cu toate acestea, regele avea sa continue planurile de extindere ale castelului, incepute de catre tatal sau.
Drept urmare, a construit Palatul Regal, sub atenta supervizare a lui Sir James Hamilton al Finnart-ului, precum si a masonilor adusi din Franta. Numai ca si James al V-lea a murit la tinerete, lasand neterminate lucrarile pe care tatal sau le incepuse si el le continuase intr-o oarecare masura. In fapt, lucrarile la castel aveau sa fie continuate de catre vaduva regelui, Mary de Guise. Fiica regelui, celebra Mary, Regina a Scotiei (Maria, Regina a Scotiei) a fost adusa la Castelul Stirling pentru a fi protejata, ca mai apoi, aceasta sa fie incoronata in capela regala la 9 septembrie 1543. Acest eveniment atrage, in fond, foarte multi turisti interesati de istorie, cat si mai ales datorita notorietatii Reginei Maria a Scotiei.
In timpul ostilitatilor insa, regina avea sa paraseasca Scotia, intorcandu-se mai apoi in anul 1561, sa viziteze castelul. De fapt, de atunci, a tot vizitat Castelul Stirling frecvent, dinastia Stewart vazand constructia drept resedinta regala. Numai ca, in timp, rolul castelului s-a schimbat, devenit centru militar. Castelul Stirling a fost folosit drept inchisoare in secolul al XVII-lea, monarhul de atunci vizitand foarte rar fortificatia. Cu alte cuvinte, in timpul Regelui James al VI-lea, fiul Reginei Maria a Scotiei, castelul s-a transformat in centru militar, regele stand o singura data la Stirling, in anul 1617. Incepand insa cu anul 1625, noul rege, Charles I, avea sa impuna, voit sau nu, pregatiri de mare seama, pentru venirea sa la castel. Gradinile au fost curatate ca niciodata, iar peretii Capelei Regale au fost vopsiti, tinandu-se seama pana si de cel mai mic detaliu cu putinta.
Din fericire, intre 1630 si 1640, castelul avea sa cunoasca o perioada frumoasa, fara razboaie civile sau religioase. Dupa ce Charles I a fost executat, scotienii l-au incoronat pe Charles al II-lea, acesta fiind si ultimul monarh care a stat in Castelul Stirling. In sfarsit, impresionanta constructie mai avea sa treaca si prin alte perioade mai putin fericite, zidurile fiind distruse, daca nu in totalitate, atunci partial. Tocmai de aceea, eforturile de renovare din anul secolul XX au fost imense. Atunci, una dintre marile reusite ale autoritatile a fost renovarea Marii Sali (The Great Hall).
Castelul Stirling din Scotia este vizitat, in prezent, de sute de mii de turisti, dupa cel din Edinburgh, fiind cel mai vizitat, daca nu cumva detine suprematia si la acest capitol. Iar frumusetea acestui loc nu rezida, pentru turisti, neaparat in istoria care zace in aceste ziduri, ci poate in peisagistica sa deosebita, in natura care incadreaza castelul. Intreaga zona parte desprinsa din Evul Mediu, iar senzatia pe care constructia o lasa este de-a dreptul deosebita. Gradinile sau Nether Bailey (care inconjoara castelul), Capela Regala sau Marea Sala, Palatul Regal sau Cladirea Veche a Regelui, toate acestea fac din Castelul Stirling unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Scotia. Si pe buna dreptate, mai ales ca autoritatile s-au ingrijit intocmai de frumoasa fortificatie. De mentionat, totodata, este faptul ca in prezent castelul se afla sub ingrijirea agentiei Historic Scotland, agentie care face parte din Guvern.
