Castelul Stubenberg se află în localitatea Săcuieni, judeţul Bihor şi a aparţinut uneia dintre cele mai bogate familii nobiliare din zona Bihorului. A fost ridicat între secolele XVIII – XIX şi a fost, inițial, în proprietatea Casei Regale de Habsburg, fiind vândut ulterior familiei Stubenberg de la care şi-a luat numele.
Istoria scrisă a localităţii Săcuieni începe undeva în secolul al XIV-lea, când regele Sigismund a dăruit familiei Zolyomi (originară din Albis) domeniul de la „Săcueni”. Această familie de nobili transformă domeniul în centrul economic al celorlalte domenii deţinute, iar în anul 1460 primeşte aprobarea regelui de a ridica o cetate. Două secole mai târziu, prin intermediul lui David Zolyomi, familia intră în dizgraţia principelui Racokzi, astfel că acesta confiscă domeniul.
Principatul transilvănean a deţinut domeniul de la Săcuieni pentru 50 de ani, în anul 1685 intrând sub efect juridic regal – acest lucru a dus la izbucnirea unei lupte de eliberare, lupta care a adus o schimbare în ceea ce priveşte proprietarii domeniului. Astfel, domeniul este preluat de o familie austriacă, Dietrichstei, care a ridicat biserica romano-catolică (blazonul familiei este vizibil deasupra intrării în lăcaş) şi unul din pereţii castelului.
În anul 1830, domeniul de la Săcuieni este preluat de familia de nobili Stubenberg, care a decis ca în castel să funcţioneze instanţa judecătorească şi birourile ofiţerilor. Membrii familiei Studenberg au adăugat o nouă aripă edificiului, cea din nord-est, de ea ocupându-se arhitectul Victor Siedec din Viena.
Castelul este în forma literei L şi interesant e modul în care arhitectul a profitat de oblicitatea dealului pe care se află faţada principală – deşi ea nu are etaj, de pe şosea se vede cum că ar avea.
Castelul Stubenberg era cunoscut pentru parcul dendrologic ce-l înconjura, însă astăzi este doar o umbră a trecutului glorios. Undeva în partea dreaptă era amenajată grădina de iarnă, ale căror urme se pot distinge, iar în fața edficiului a rămas fântâna păzită de un vultur.
În anul 1840, groful Gusztav Studenberg a construit un grânar care aparţine stilului clasicist. Acesta era numit „castel seniorial” şi nu semăna deloc cu grânarele din acea epocă. Se află într-o stare deplorabilă, după ce locuitorii au furat elemente pentru a le folosi în propriile construcţii.
Domeniul şi Castelul Studenberg au fost foarte importante în secolele XIX – XX. Beneficiind de mii de hectare de teren, familia se ocupa cu creşterea ciupercilor, creşterea cailor pentru a fi vânduţi la competiţiile din Budapesta şi a altor animale. Vinul produs de familia Studenberg era unul foarte căutat, iar domeniul avea şi câteva ateliere, unde lucrau lăcătuşi, tâmplari, rotari, zidari, dulgheri şi alţi meşteri.
Declinul Castelului Studenberg a început din anul 1948, când a fost adoptată legea naţionalizării. Familia nobiliară începuse să aibă probleme încă din anul 1921, când a fost introdusă reforma agrară, în urma căreia mai mult de jumătate din terenurile deţinute de nobili au fost împărţite la familiile din împrejurimi. După naţionalizare, toate terenurile care îi rămăseseră grofului de atunci au fost date familiilor din Săcuieni.
Ca multe dintre edificiile naţionalizate, şi Castelul Studenberg a fost transformat mai întâi în gimnaziu, în perioada 1948 – 1951, şi apoi în sediu al învăţământului superior, începând cu anul 1962. Din anul 1989 şi până în 2008, aici au funcţionat cursurile Liceului Petofi Sandor, care în acel an s-a mutat într-o clădire nouă.
În anul 2010, primăria a concesionat Castelul Studenberg pentru 49 de ani Fundaţiei Sfântului Francisc, cu condiţia ca aceasta să restaureze şi apoi să întreţină edificiul. Se pare că această fundaţie vrea să deschidă un cămin pentru copii. Fiind proprietate privată, edificiul nu se poate vizita în interior.
Castelul joacă un rol important și în educația culturală, oferind vizite ghidate care detaliază istoria familiei Stubenberg, influența lor în regiune și rolul castelului în istoria Europei Centrale. Aceste tururi sunt o oportunitate excelentă pentru a înțelege mai bine contextul istoric și social al Bihorului.
De asemenea, castelul este un punct de atracție pentru iubitorii de mister și legende, având asociate diverse povești despre tuneluri secrete și comori ascunse în zidurile sale groase. Aceste legende adaugă un strat de mister și fascinație, atrăgând și mai mulți vizitatori fascinați de trecutul său enigmatic.
Recent, Castelul Stubenberg a fost inclus în programe de restaurare și conservare, menite să-i păstreze frumusețea și să asigure transmiterea patrimoniului său cultural către generațiile viitoare. Aceste eforturi subliniază importanța castelului nu doar ca monument, ci și ca parte a patrimoniului cultural național.
