Castrul roman de la Pietroasele se află în comuna Pietroasele, la 25 de km de Buzău şi este singurul castru roman găsit în această zonă. Pe lângă acest lucru, este, poate, cel mai important castru roman din ţară, având în vedere că aici s-a descoperit Tezaurul de la Pietroasele, în anul 1837.
Se pare că acest castru a fost construit de către Constantin cel Mare în prima jumătate a secolului al III-lea, când împăratul a dus o campanie împotriva goţilor. Armata bizantină câştigă războiului, iar pământurile de la nord de Dunăre reintră în posesie romană. Aşa ajunge Legiunea a XI-a Claudia să se instaleze aici.
Pe lângă castru, situl arheologic adăposteşte şi o necropolă, therme şi aşezări civile. Thermele, supranumite şi “Edificiul cu Hipocaust”, fac acest loc unic şi cu o deosebită importanță, dat fiind faptul ca băile publice sunt asemănătoare celor de la Roma.
În acest edificiu stătea comandantul garnizoanei castrului, iar totul este construit cu finisaje din marmură. Hipocaustul dispunea de bazine mari, în care trupa din garnizoană se spală, dar şi de bazine mai mici, destinate tratamentelor sau oaspeţilor. Tot aici se aflau sălile în care aveau loc întâlniri oficiale, precum şi săli pentru dans, lectură sau antrenamente.
Arheologii au găsit, în situl de lângă Castrul roman de la Pietroasele, piese din olane romane (argila arsă, folosită pentru învelirea acoperişurilor), dar şi o instalaţie săpată în piatră, prin care era distribuită apa. În necropola de lângă castru, specialiştii au descoperit o serie de obiecte foarte valoroase.
Printre ele, se numără monede din vremea lui Constantin al II-lea, fiul lui Constantin cel Mare, cea mai importantă dintre ele fiind o siliqua (moneda mică din argint) cu o greutate de 2,09 de grame, emisă de Oficina din Arles. Tot în jurul castrului au fost descoperite fragmente de ţigle şi cărămizi care poartă inscripţiile Legiunii a XI-a Claudia.
Castrul roman de la Pietroasele a fost descoperit abia în anii 1990 şi încă nu a fost deschis publicului, pentru că arheologii mai au mult de săpat. Cu toate acestea, se pare că există o intenţie de a-l deschide parţial, prin organizarea unui muzeu care să cuprindă zidul din sud şi thermele.
Tezaurul de la Pietroasele
În anul 1837, s-au descoperit 22 de piese, însă multe dintre ele au dispărut. Până la sfârşitul secolului al XIX-lea, când mormântul lui Tutankamon a fost descoperit, acest tezaur a fost cel mai mare tezaur de aur din lume. Tezaurul este cunoscut şi sub denumirea de “Cloşca cu puii de aur”, iar cele 12 piese care au rămas sunt expuse la Muzeul Naţional de Istorie.
Nu se ştie exact provenienţa tezaurului, fiindu-i atribuite două ipoteze. Una spune că ar fi aparţinut ostrogoţilor (a doua jumătate a secolului al V-lea), în timp ce a doua ipoteză îl plasează în posesia vizigoţilor, fiind îngropat în jurul anului 381.
Tezaurul a avut o istorie destul de zbuciumată. A fost descoperit din întâmplare de doi ţărani, care l-au vândut apoi unui bărbat pe nume Verussi. În dorinţa de a avea nişte obiecte compacte, acesta a zdrobit piesele. Tezaurul a ajuns apoi la banul Mihalache Ghica, fratele domnitorului Alexandru D. Ghica, aceesta fiind primul moment în care comunităţile ştiinţifice au aflat de existenţa lui.
În 1867, a fost expus în cadrul Marii Expoziţii Universale de la Paris, tot atunci fiind restaurat şi luat sub supraveghere de către Alexandru Odobescu. Acesta chiar a publicat o lucrare în trei volume despre tezaur, intitulată “Le tresor de Petrossa”.
Tezaurul a fost furat chiar din Muzeul de Antichităţi din Bucureşti, în anul 1875, fiind recuperat un an mai târziu, puţin deteriorat. În 1884, un incendiu pune stăpânire peste locul în care se afla şi este aruncat pe fereastră, pentru a fi salvat.
Câteva luni mai târziu, în acelaşi an, Paul Telge îl restaurează la Berlin, dându-i forma pe care o are şi astăzi. În anul 1917, ajunge în Rusia, alături de tot tezaurul României, întorcându-se în ţară abia în anul 1956. Din 1971, ajunge la Muzeul Naţional de Istorie al României.
