Drobeta, prima cetate din piatră ridicată în Dacia romană, datează din anii 103-105, fiind realizată în timpul împăratului Traian. Castrul roman de apărare de la Drobeta a fost, iniţial, construit pentru a-i adăposti pe cei 500 de soldaţi care asigurau paza podului.
Castrul este o fortificaţie de dimensiuni mici, ocupând o suprafaţă de aproximativ 2 hectare de teren între laturile sale şi care includea locuinţe, cazărmi, depozite de arme, străzi, iar în centru se află clădirea pretorului (comandantului).
Aici, au staţionat succesiv unităţile Cohors III Campestris, Cohors I Antiochensium, Cohors I Cretum, Cohors I Sagittariorum etc.
Intrarea principală a clădirii este orientată spre sud, misiunea sa fiind cea de a apăra capul nordic al podului de la Drobeta. La mijlocul secolului al III-lea, în vremea împăratului Gallienus, au fost reconstruite termele, turnurile şi porţile avariate în urma unui conflict militar. La finalul secolului al III-lea, sub Diocleţian, incinta castrului a fost refăcută în totalitate, la colţurile clădirii fiind ridicate şi turnuri în formă de arc de cerc.
Castrul a fost din nou modificat în secolele IV – V, când zidurile sale au fost îngroşate şi înălţate şi s-a construit un edificiu în formă de cruce greacă, format din 78 de săli. Ultima refacere a castrului a avut loc în timpul împaratului Justinian I (527- 565). În această perioadă, în jurul castrului, s-au ridicat locuinţe, luând astfel naştere oraşul antic Drobeta.
Din fostul castru roman de la Drobeta s-au păstrat, până în prezent, doar fundaţiile şi vestigiile termelor. Ruinele băilor romane au fost descoperite la vest de castru, pe malul Dunării, acestea fiind ridicate o dată cu lucrările castrului şi podului. În apropiere, se află şi mai multe vestigii bizantine şi medievale.
Strategic amplasat pe malul Dunării, castrul Drobeta servea ca punct de control și protecție a podului peste Dunăre, o arteră vitală pentru mișcările militare și comerciale ale Imperiului Roman în regiunea Daciei. Acesta a jucat un rol crucial în consolidarea prezenței romane în estul Europei.
Pe lângă importanța strategică, Drobeta a devenit un centru urban înfloritor după construirea podului. Ruinele arată urmele unui oraș care a prosperat, datorită poziționării sale favorabile pentru comerț și schimburi culturale între provincii.
