Cine îşi mai aminteşte astăzi de vremurile în care legiunile romane mărşăluiau prin Dacia în lung şi-n lat, rescriind pentru totdeauna istoria acestor meleaguri? Acele timpuri au fost date uitării, dar urme au rămas la tot pasul. Dacă ți-aș spune că la numai o aruncătură de băț de Câmpulung Muscel există un loc în care istoria parcă a încremenit, un loc ce îți poate povesti despre vremurile acelea pline de glorie ale celui mai important imperiu al antichității? Dacă ți-as spune că locul acela poartă și acum dovezile interacțiunii dintre strămoșii daci și romanii stabiliți aici? O dovadă este chiar Castrul Roman Jidova, una dintre construcţiile militare care s-au păstrat cel mai bine din întregul Limes Transalutanus.
Până de curând, ajunsesem în Câmpulung Muscel doar de vreo două-trei ori, prin anii 2000. Nu mai țineam minte decât că are o mănăstire impunătoare în oraș și că îmi plăcuse arhitectura caselor. Întâmplarea face să ajung în primăvara aceasta acolo. Și să fac o vizită la castul roman de la Jidova, despre care auzisem vorbindu-se în Muzeul Municipal din oraș. Era dimineață devreme când, pe o ploaie aproape mocănească despre care mă întrebam dacă nu cumva greșise zona, am ajuns în fața porții castrului, ca să…
…mă întorc înapoi în timp, în anii de după cucerirea Daciei şi să regăsesc castrul de la Jidova, pe harta construcţiilor militare romane, de pe întinsul Limesului Transalutanus, o fostă frontieră fortificată a Imperiului Roman, ce se întindea pe o distanţă de 235 km și care a fost realizată între 190-211 şi finisată în timpul împăratului Septimius Severus. De la ghidul locului, am aflat că importanţa castrului este cu mult mai mare cu cât este singurul edificiu, din cele 13, amplasat pe toată întinderea Limesului, care a fost realizat din piatră şi cărămidă. La acea vreme, castrul avea rolul de a controla drumul ce trecea prin Pasul Bran.
Odinioară, aici, a fost cartierul general al Cohors Prima Flavia Commagenorum, o trupă imperială auxiliară, formată din luptători originari din provincia romană Syria. Ruinele acestui castru impresionează şi astăzi prin zidurile solide, restaurate şi consolidate de-a lungul vremii. Dacă îi treci pragul, vei putea admira, într-un muzeu în aer liber, porţile şi turnurile de observare, comandamentul – Principalia, locuinţa comandantului Cohortei – Paetorium, precum şi clădirile destinate ofiţerilor acesteia. De altfel, se mai păstrează încă, pe lângă toate acestea, şi Horeum – magazia de cereale, magaziile de provizii pentru cai şi pentru ofiţeri, dar şi sistemul de încălzire, tipic roman, aşa-numitul hypocaustum (încălzire prin pardoseală, care funcţionează prin circularea aerului cald pe sub o podea dublă şi pereţi dubli, prin conducte de cărămidă). De-o parte şi de alta ale celor mai importante construcţii din castru, erau amplasate hibernalia, barăcile soldaţilor.
Frânturi de timp
Restaurat într-o mare măsură, castrul înfăţişează astăzi celor ce-i trec porţile un turn de curtină pe latura de sud, turnurile porţii principale, turnul semirotund aferent colţului sud-vestic, precum şi celelalte turnuri ale porţilor Decumana, Dextra şi Sinistra, de pe laturile nord, vest şi est.
Adunate cu grijă, obiectele de ceramică descoperite la săpături relevă, după atâta amar de vreme, viaţa cohortei Prima Flavia Commagenorum în interiorul castrului: cărămizi, fragmente de ţigle inscripţionate în limba latină, amfore, mozaic, vârfuri de săgeţi, suliţe, cuţite, monede din vremea împăratului Gordian al III-lea, precum şi alte accesorii din echipamentul militar al cohortei. Inventarul arheologic, ce mai conţine şi podoabe, unelte, arme sau obiecte ceramice dacice, demostrează existenţa acestora aici, în timpul stăpânirii romane. Imaginează-ți, pentru o clipă măcar, cum arătau odinioară confruntările dintre aceștia, cu câtă încrâncenare se întâlneau pe câmpul de luptă, unii apărându-și glia, iar alții dorind să le-o stăpânească!
Castrul a fost distrus de un incendiu între 244-245 e.n., în urma unei invazii ale triburilor de carpi, iar ruinele lui au fost descoperite în anul 1876 de către arheologul Dimitrie Butculescu.
E imposibil să-l ratezi. Şi, dacă treci prin cartierul Pescăreasca din Câmpulung Muscel, e imposibil să nu îţi atragă atenţia. Odată ce i-ai trecut porţile, vei descoperi o lume încă vie, o parte din moştenirea noastră, dovada unor vremuri tumultoase, în care s-a scris geneza acestui neam. Când am plecat de acolo, deși îmi îndreptam pașii către alte zări, am știut că o parte din mine va rămâne legată de Câmpulung Muscel. Și am avut dreptate! La nici câteva săptămâni, m-am întors pentru alte povești, pe care ți le voi dezvălui pas cu pas, însă în alte materiale despre istorie, călătorii și moșteniri culturale!
Obiectivul se află la patru kilometri de Câmpulung Muscel, pe DN 73 către Piteşti. Programul de vizită este de marţi până duminică, între orele 9-17.
NB: Fotografiile aparțin autorului și nu pot fi preluate decât cu acordul scris al acestuia!
