Castrul roman Răcarii de Jos este unul dintre cele mai importante monumente istorice din judeţul Dolj, dar care nu poate fi vizitat încă, din cauza faptului că săpăturile arheologice continuă să fie efectuate, pentru a scoate la iveală întreaga construcţie.
Ca localizare, castrul se află în comuna cu acelaşi nume, mai exact lângă calea ferată a gării Răcari. Această gară a fost construită pe o bună parte din castrul roman Răcarii de Jos, fapt ce îngreunează munca arheologilor – aceştia nu pot să intervină peste cale, aşa că lucrările sunt imposibile în această zonă.
Castrul a fost ridicat la o altitudine de 103 metri, având lungimea dintre ziduri de 168 x 140 metri. A fost inclus în Repertoriul Arheologic Naţional, sub titulatura de centru de locuire militară – castru. Castrul a fost folosit timp de trei epoci: epoca romană, cea a migraţiilor şi Hallstatt (prima perioadă a fierului).
Castrul roman Răcarii de Jos a fost ridicat în timpul războaielor dacice, fiind folosit atât de o unitate de mauri, cât şi de trupele Legiunii a V-a Macedonică. Undeva după anul 157, maurii au ridicat un castru de pământ, mai mare, care a fost înlocuit cu unul de piatră câţiva zeci de ani mai târziu.
Acesta a fost distrus de două ori, ultima dată în timpul marii invazii carpice. Informaţiile despre aceste evenimente au fost furnizate specialiştilor de monedele găsite aici. Însă în anul 252, circulaţia monetară a încetat în această zonă, aşa că informaţiile despre perioada următoare sunt inexistente.
Primele săpături arheologice efectuate la castrul roman Răcarii de Jos au avut loc între anii 1897 şi 1898, când s-au descoperit o serie de obiecte foarte importante: obiecte din ceramică, monede, obiecte din sticlă şi bronz, cărămizi şi tigla, bucăţi de statui, piese de echipament militar, arme şi chiar oase.
Monedele descoperite datează din timpul republicii, dar şi din timpul lui Decius, Gordian al III-lea şi Etruscilla. Deşi unul din istorici credea cu tărie că aici a locuit şi “populaţia civilă” a lui Constantin cel Mare, nu au fost găsite obiecte care să demonstreze acest lucru.
Următoarele săpături arheologice de la castrul roman Răcarii de Jos au avut loc abia între anii 1928 şi 1930, când a fost realizat un raport mai amplu al zonei. Lucrările au fost reluate abia în anul 1991, de către Muzeul Militar Național, dar au fost sistate brusc în anul următor.
Abia în anul 2003, Muzeul Naţional a apelat la Muzeul Olteniei şi, împreună, au început din nou săpăturile arheologice, împinşi fiind de monedele descoperite aici. Au fost găsite foarte multe monede din perioada romană târzie, unele dintre ele emise de Justinian şi datând din anii 522-527. Această descoperire este una foarte importantă, pentru că demonstrează faptul că populaţia care a trăit aici avea legătură directă cu administraţia imperială.
În momentul actual, autorităţile romane vor să introducă, într-un circuit turistic, castrul roman Răcarii de Jos. Iar arheologii sapă neîncetat pentru ca acest lucru să aibă loc cât mai repede, însă nu au o treabă deloc uşoară, având în vedere cât de mare este zona. Aceştia vor ca vizitatorii să găsească un castru într-o perfectă stare de conservare şi un loc din care să aibă ce învăţa despre civilizaţia romană.
Continuarea excavărilor a scos la iveală și artefacte valoroase, inclusiv monede, arme și obiecte de uz cotidian, care oferă o fereastră spre viața de zi cu zi în castru și interacțiunile culturale dintre romani și comunitățile locale.
Această situație evidențiază și provocările întâmpinate de arheologi în conservarea și cercetarea efectivă a siturilor istorice, necesitând resurse considerabile și timp pentru a asigura că totul este documentat corespunzător.