Cu siguranță că, odată ce ajungi să urci toate cele 192 de trepte ale Turnului Bisericii Evanghelice din Sibiu și descoperi de sus secretele orașului, trebuie să intri acum și în cea mai importantă construcție gotică a lui, ba chiar din întreaga Transilvanie! E un loc ce știe să te poarte înapoi în timp, atât de departe că aproape reușești să îi vezi geneza. Așa a făcut și cu mine și iată ce am aflat:
Încă de la intrare, te lovește izul acela de lucru vechi, dar nu acela de vremelnicie trecută peste lucruri, ci un parfum de lemn care a văzut și știe multe. Trebuie să îți spun de la început că sentimentele care te încearcă aici diferă în funcție de momentul pe care ți-l alegi să vizitezi bătrâna catedrală. Dacă o să ai parte de un concert sau, chiar de una din slujbele de dimineață ținute în limba germană, ori la amiază în cea săsească, atunci vei putea să surprinzi exact cum arată catedrala astăzi, la mai bine de șapte sute de ani de la construcție. Însă, dacă ai norocul să îi treci pragul într-un moment în care slujbele și-au oprit glasurile, atunci vei reuși cu siguranță să intri în atmosfera ei de odinioară.
1350. Este anul primei mențiuni în care se amintește de începerea lucrărilor construcției bisericii evanghelice. Și spun biserică pentru că, inițial, asta a fost. 21 de ani mai târziu, este construit corul ei, fiind astăzi cea mai veche parte a bisericii, cor care se mai păstrează și astăzi. Istoria lucrărilor la ceea ce avea să devină cea mai importantă catedrală evanghelică a Ardealului a durat în total 89 de ani. Pe rând, au fost adăugate sau consolidate, completate sau înălțate, ziduri, fundații, turnuri, ferule (spații funarare). În 1474, constructorii au decis că este nevoie ca vechiul Hermannstadt să aibă o biserică hală, suficient de mare încât să cuprindă în ea toți sașii care doreau să participe la slujbele oficiate aici. Turnul ei a fost terminat în 1494 și este al doilea ca înălțime din tot Ardealul, primul loc fiind ocupat de cel al bisericii evanghelice din Bistrița. Despre turnul bisericii noastre și poveștile lui poți citi aici!
Multe slujbe și-au găsit aici locul de-a lungul anilor. Multe rugăciuni s-au înălțat dincolo de ferestrele gotice colorate și turlele înalte. Și câtă istorie păstrează în el acest loc! Fiecare dală pe care calci în această catedrală are să-ți spună câte o poveste, despre cum, în 1595, Sibiul își cumpără o nouă orgă, pe care o instalează cu mândrie aici. Sau despre cum, timp de 300 de ani, din 1496, biserica hală a servit și drept loc de înhumare pentru comiți sau oameni de vază ai orașului! Însă, în 1795, se interzic înmormântările în incinta bisericii pentru că spațiul devenea neîncăpător! Cu toate acestea, o excepție s-a făcut în 1803, în privința guvernatorului Transilvaniei, baronul Samuel von Brukenthal, de care este legată o foarte mare parte a istoriei Sibiului.
Astăzi, ferula care adăpostește 67 de pietre funerare, încastrate în pereții ei este unică pe întregul cuprins al țării noastre. Pe peretele de vest al ei, dacă te uiți cu atenție, vei descoperi și cronica pictată a orașului, care redă o seamă din evenimentele lui importante.
Ar mai fi povești pe care să le afli! Dar trebuie să mai descoperi și de unul singur o parte din secretele ascunse aici. Ce îți mai pot spune este faptul că, băncile frumos orânduite din catedrală îți dau posibilitatea să petreci în liniște acolo, câteva momente. Iar pe unele dintre ele vei vedea că lemnul păstrează încă vechi urme ale trecutului: ani sau chiar nume, la fel ca pereții turnului pe care l-ai vizitat mai devreme! Întregul interior este realizat în stil gotic, cu arcade în arc frânt ce se îmbină în chei de boltă. Spațiul este atât de larg și generos încât sentimentul pe care îl ai, de micime umană, este de-a dreptul copleșitor.
Privește atent fiecare element de aici, pentru că istoria vorbește la tot pasul. Cristelnița de bronz de exemplu, făurită cu mult har de meșterul Leonahardus datează din 1438! Fresca ce înfățișează Răstignirea Mântuitorului, flancată de regii canonizați Ștefan și Ladislau, vorbește de peste vreme, despre anul făuririi sale: 1445! Cheile de boltă, cu reprezentările Fecioarei Maria, ale lui Iisus, precum simbolurile evangheliștilor Matei și Luca privesc lumea de la înălțimea venerabilei vârste de 589 de ani, fiind realizate în 1425! Și, dacă tot te atrag lucrurile vechi și valoarease, privește bine și intrarea în bătrâna sacristie. Lacătul de pe ușă, păstrat în interiorul ei este același ca în Evul Mediu când, aici, se închideau obiectele prețioase din biserică, precum și hainele preoțești și cele trebuincioase pentru sfintele taine!
Toate sunt parte din viața sașilor de odinioară. Toate le-au servit lor drept unelte pentru rugăciune și apropiere de divinitate! O vizită la Catedrala Evanghelică a Sibiului este o lecție despre trecut. Îți trebuie doar răbdare și curiozitate, pentru că, odată ce i-ai trecut pragul, fiecare coloană sau inscriprție de aici are girjă să te poarte înapoi în timp. Un singur edificiu este suficient în Sibiu ca să te scutească de ore întregi de lectură despre istorie și sașii de altădată! Însă, odată ce ajungi pe aceste meleaguri de poveste, odată ce vei intra în lumea aceasta a vechilor locuitori și fondatori ai Sibiului, vei dori să afli mai mult. Vei ajunge acasă și vei răsturna internetul în căutare de noi și noi informații. Pentru că, deși în Sibiu secretele sunt la tot pasul puse în calea celor care sunt interesați să le descopere, ele sunt totuși bine ascunse, la vedere însă. Chiar sub nasul tau, la fiecare fereastră sau ochi din acoperiș. În înălțimile fiecarui turn sau în arcurile gotice ale impunătoarei catedrale de aici!
Îți taie răsuflarea. Iar înățimile turnurilor ei te copleșesc odată ce ochii îi măsoară trupul, până în înaltul cerului. Este un monument de arhitectură fără egal în întreaga Transilvanie și, cu toate că este înconjurată de o piață imensă, Huet, cu toate că este păzită de statuia celebrului episcop evanghelic Georg Daniel Teusch, catedrala Evanghelică stă, de secole, pavăză Sibiului. Astăzi, este simbolul lui. În vechime, i-a fost loc de închinare și adăpost. Iar peste timp, un arc ce are grijă să ne reamintească de vechii sași, fără de care nu am fi avut un Ardeal așa frumos! Trece-i pragul! Respiră-i istoria! Înnobilează-ți mintea cu frumusețile ei, cu care se fălește de la orice fereastră! Căci nicăieri în România nu vei mai întâlni o astfel de bijuterie, mai prețioasă ca aurul, mai frumoasă ca un diamant bine șlefuit, mai mândră ca orice altă coroană a vechiului Siebenburgen!
