Catedrala Sf. Nicolae din Oradea, situată în str. Iuliu Maniu din municipiul Oradea, este catedrala Episcopiei Greco – Catolice de Oradea.
Construcția bisericii începe în anul 1800, când episcopul greco-catolic Ignațiu Darabant demolează mica biserică greco-catolică, și începe construcția unei catedrale. Clădirea are planul în formă de cruce, tavan boltit și o cupolă centrală pictată cu scene biblice. Acoperișul baroc al turnului a fost terminat în 1803, și a ars de două ori în 1836 și în 1907.
Actuala formă a turnului a fost concepută de Giovanni Quai și a fost executată între anii 1910-1912. Altarul este așezat spre răsărit. În anul 1948, odată cu interzicerea BRU, lăcașul și-a pierdut statutul de catedrală episcopală și a fost dat în folosința BOR ca biserică parohială.
Autoritățile comuniste au confiscat catedrala episcopală „Sf. Nicolae”, pe care au dat-o în folosința unei parohii ortodoxe. Lăcașul de cult a fost restituit Episcopiei de Oradea Mare în noiembrie 2005, după îndelungate procese, tratative și tergiversări. Prima liturghie greco-catolică a avut loc, după 57 de ani de întrerupere, la 20 noiembrie 2005, cu participarea a peste 100 de episcopi, preoți și diaconi.
Catedrala este, de asemenea, un punct central în timpul sărbătorilor religioase majore, când credincioșii se adună pentru a participa la liturghii și evenimente festive, momente ce sunt accentuate de frumusețea și solemnitatea locului.
Importanța Catedralei Sf. Nicolae depășește granițele comunității religioase, devenind un punct de interes pentru toți cei care vizitează Oradea, dornici să înțeleagă mai bine patrimoniul cultural și spiritual al orașului.
