Mitropolia din Iași se află pe artera principală din inima orașului – Bulevardul ,,Ștefan cel Mare și Sfânt”, numit altădată ,,Ulița Mare”.
Începerea lucrărilor de construcție a Mitropoliei din Iași este legată de domnia lui Ion (Ioniță) Sturza și este considerată cea mai importantă înfăptuire a marelui mitropolit și cărturar Veniamin Costachi.
Pe acest loc, exista în vremuri îndepărtate, o biserică, zidită în a doua jumătate a veacului al XV-lea, de către domnitorul Ștefan cel Mare. Acelei vechi biserici i se spunea Biserica Albă și avea hramul Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (Sânzienele).
Rezistența acestei biserici a fost afectată în timp, astfel încât, în timpul domniei lui Gheorghe Duca Vodă, doamna sa – Anastasia – a hotărât să o rezidească, ocazie cu care i-a schimbat și hramul, în cel de ,,Întâmpinarea Domnului” (Stratenia). Lucrările au fost întrerupte din cauza ieșirii din domnie a domnitorului Gheorghe Duca și morții acestuia la Constantinopol. La venirea la tron a fiului său, Constantin, văduva Anastasia – mama noului domnitor – a reluat ideea continuării lucrărilor de la biserica Stratenia. A răscumpărat mai multe terenuri și case din jur, a desființat din temelie vechea biserică și a zidit una nouă.
Această construcție a dăinuit până în anul 1833 cand, ajungând în ruină, a fost dărâmată de mitropolitul Veniamin Costachi care, în locul acestei biserici, a conceput construirea unei noi mitropolii, căreia i-a pus piatra fundamentală la 3 iulie 1833.
Noul domnitor, Mihail Sturza, cel care a decretat și zdrobirea țigăniilor domnești și mănăstirești, ajuns la domnie în anul 1834, a îmbrățișat ideea mitropolitului Veniamin Costachi, terminând lucrarea în anul 1839. Clădirea a fost ridicată după planurile arhitecților Freiwald și Bucher și conduse, în ultimii ani, de arhitectul rus Sungurov.
Inițial, construcția era prevăzută cu cinci turle, însă bolta centrală s-a prăbușit în anul 1845, din cauza construcției.
În anul 1842 – la vârsta de 74 de ani –se retrage din activitatea arhipastorească mitropolitul Veniamin Costachi și încetează din viață în anul 1846, la mănăstirea Slatina (județul Baia), astfel lucrările de construcție sunt întrerupte până în 15 aprilie 1880. La inițiativa noului mitropolit, Iosif Naniescu și cu sprijinul lui Mihail Kogălniceanu, pe lângă cel al Regelui Carol I, întreaga lucrare, ajunsă la forma de azi, a fost terminată în anul 1886 și sfințită în ziua de Sfântul Gheorghe (23 aprilie), 1887. La inaugurarea Mitropoliei din Iași, a fost prezent regele Carol I si, printre alții: Spiru Haret, A.D.Xenopol, Vasile Pogoș, Grigore Cobălcescu, Nicolae Culianu, Leon Negruzzi .
Menționăm că, lucrările de refacere aparțin arhitectului Alexandru Orascu, iar pictura este opera marelui artist român Gheorghe Tattarescu.
La Mitropolia din Iași, s-au adus și s-au depus într-un sicriu de argint, sub un frumos baldachin, moaștele Cuvioasei Parascheva, care au fost aduse în anul 1641, de la Constantinopol și păstrate până în anul 1887, în biserica mănăstirii Trei Ierarhi. Aici, la Mitropolia din Iași, se face anual prăznuirea Sfintei, la data de 14 octombrie.
În ziua de 14 octombrie 2000, cu ocazia acestei sărbători, credincioșii din întreaga țară și de peste hotare, veniți aici în pelerinaj, au avut ocazia să se închine și moaștelor Sfântului Gheorghe, adus din Grecia, la 6 octombrie, pentru 10 zile. La 16 octombrie, Înalții oaspeți au donat Mitropoliei din Iași o parte din mâna Sfântului Gheorghe.
De o parte și de alta a ușii ce dă din pridvor în pronaos, se află două pisanii care redau fidel trecutul frământat al acestei construcții.
La 1 iulie 1891, trupul neînsuflețit al lui Mihail Kogălniceanu a fost depus la Mitropolia din Iași, înfășurat în drapelul nostru, fiind expus pentru ca o mulțime de oameni din Iași și din împrejurimi să se perinde prin fața catafalcului.
Tot aici, în anii grei ai Primului Război Mondial, a fost adăpostit capul lui Mihai Vitezul, adus de la Mănăstirea Dealu, de preotul – profesor Al.Dolinescu și profesorul ieșean Th. Naum, pentru a fi protejat de o eventuală profanare. Totul s-a petrecut în desăvârșită taină.
Se știe că, la 9 august 1601, la Turda, din ordinul lui Gh. Basta, marele voievod a fost decapitat, că paharnicul Turtulea a adus capul despărțit de trup și a fost îngropat, cu grijă creștinească, de către Radu Buzescu.
La 17 octombrie 1916, capul dezgropat al lui Mihai Viteazul de la Mănăstirea Dealu a ajuns la Iași, apoi, peste un an, a fost dus în Ucraina și adus din nou în august 1918 la Mitropolia din Iași unde, după o slujbă religioasă și un discurs al lui Nicolae Iorga, a fost dus la București pe traseul: Ruginoasa, Mircești, Mărășești. La 25 august 1920, a ajuns la Târgoviște, de unde, cu alaiul cuvenit și în prezența Regelui Ferdinand, a fost depus la locul de odihnă veșnică.
Lângă Mitropolia din Iași, este Palatul mitropolitan, zidit în anul 1797 de către mitropolitul Iacob Stamate. Aici, există și un paraclis, cu hramul ,,Duminica tuturor Sfinților” (prima duminică după Rusalii), pentru uzul Înaltului Prelat.
În curtea Mitropoliei din Iași, se află: cancelaria mitropolitană, zidită între anii 1959-1962, cu valoroase lucrări de artă, biblioteca mitropolitană, înființată în anul 1995, de catre I.P.S. Mitropolitul Daniel care poartă numele ,,patriarhului” teologiei românești, Dumitru Staniloaie, precum și căminul monahal care se numește ,,Epivata”, amintind de numele localității de origine a Sfintei Cuvioase Parascheva.
Aceste clădiri au fost ridicate din grija mitropolitului (apoi Patriarh) Iustin Moisescu, între anii 1977-1986.
La Mitropolia din Iași, se află și bustul – în bronz – al lui Gavril Musicescu, primul care a tradus întreaga cântare bisericească de pe note muzicale bisericești, pe note muzicale occidentale, liniare și a scris toate imnurile corale bisericești cuprinse în trei liturghii mixte și bărbătești. Bustul este opera Miliței Petrașcu.
Lângă Mitropolia din Iași, se găsește ,,Palatul Sturza” unde, pe vremuri, a funcționat Seminarul ,,Veniamin Costachi”, iar, în prezent, funcționează Facultatea de Teologie Ortodoxă.
Catedrala mitropolitană din Iași este simbolul de cinstire creștinească cu care se mândrește întreaga Moldova.