Catedrala Sfânta Treime de la Blaj

Puţină lume cunoaşte dedesubturile construirii catedralei Sfânta Treime de la Blaj, luptele politice şi religioase de până la înălţarea ei.

Cel care a pus piatra de temelie a catedralei romano-catolice a fost episcopul Bisericii Unite, Inocenţiu Micu Klein, omul pe care, de altfel, istoria îl numeşte întemeietorul gândirii politice româneşti din Transilvania. Tocmai prin prisma rolului politic pe care l-a jucat din postura de cap al Bisericii Unite, episcopul Klein a imprimat catedralei din Blaj un spirit aparte.

Din punct de vedere religios, catedrala Sfânta Treime a fost visul cel mare al lui Inocenţiu Micu Klein. Special pentru construirea ei, episcopul unit a renunţat la domeniul din Făgăraş, solicitând Dietei Transilvaniei să îi cedeze castelul Bethlen – Haller, aflat în ruină, şi împrejurimile sale – viitorul Blaj. Cu ocazia mutării lui Inocenţiu Micu Klein aici, localitatea a primit statutul de oraş, în 1737.

Catedrala Sfânta Treime a fost ridicată pe o colină, vizavi de fostul castel, transformat în episcopie unită, reşedinţă a baronului Klein. Edificiul religios a fost prevăzut şi cu o mănăstire de călugări şi o şcoală de cursuri teologice.

Construcţia a fost greoaie, s-a desfăşurat în două etape şi a marcat numeroase controverse financiare. Cu toate că se plângea în mod continuu de lipsă de fonduri pentru susţinerea credinţei unite în Transilvania, episcopul unit a investit sume uriaşe în Catedrala Sfânta Treime, având deseori de înfruntat acuze şi reclamaţii chiar în cadrul Dietei.

În anul 1738, Inocenţiu Micu Klein a semnat contractul de construire a Catedralei Sfânta Treime cu arhitecţii curţii imperiale de la Viena, Anton şi Johann Martinelli. În suma de 61.000 de florini erau prevăzute şi inălţarea mănăstirii şi a şcolii de la Blaj. În ce priveşte catedrala, considerată principala arhiepiscopie a Bisericii Unite cu Roma, stilul arhitectonic era inspirat de Biserica Iezuiţilor din Cluj.

Între anii 1741 şi 1749, cei doi arhitecţi şi-au onorat contractul, ridicând o catedrală mai micuţă decât cea de azi, cu un singur turn de faţadă, cu navă dreptunghiulară şi corul semicircular. Stilul era cel baroc. Catedrala are formă de sală, iar în faţa iconostasului, se află o cupolă fără tambur. O mică ferăstruică, situată în cupolă, lasă lumina să intre, închipuindu-l pe Iisus Hristos, pictat chiar acolo.

Iconostasul reprezintă principala atracţie a catedralei Sfânta Treime din Blaj, despre el, Nicolae Iorga spunând că este cel mai impunător din întreaga Românie. Măsoară 14 m în înălţime şi 11,5 m în lăţime. A fost lucrat în lemn de tei aurit şi policomat, de către meşterul Aldea, la Târgu Mureş, şi transporat pe bucăţi până la Blaj.

Icoanele de pe catapeteasmă au fost pictate de către Ştefan Teneţchi din Arad şi de Grigore Ranite din Craiova. Sculptura iconostasului este de inspiraţie brâncovenească, dar cu o amprentă de stil baroc. Frontonul iconostasului are forma unui vultur cu aripile larg deshise, sugerându-l pe Dumnezeu ca ocrotitor al oamenilor. Motivul vulturului se găseşte şi pe unul dintre covoarele bisericii, dăruit, în anul 1900, de către cei din Maramureş. Covorul este de lână şi are dimensiuni uluitoare. A fost realizat de un grup de femei care au cusut pe el un vultur cu aripile desfăcute, având în spate tricolorul românesc.

Uşile împărăteşti ale iconostasului sunt unice în toată România, prin modul de îmbinare a sculpturii cu pictura. Au formă de acolade în partea de sus şi sunt încadrate de stâlpi cu secţiune pătrată. Pictura de pe stâlpi este colorată puternic şi imaginează vase cu flori. De altfel, motivele florale abundă, la fel şi imaginile desprinse din natură ca şi creaţie a lui Dumnezeu: păsări şi animale pictate în plină mişcare, ciorchini de struguri, viţă de vie, serafimi şi multe flori. Este înfăţişată scena Buneivestiri, având de-o parte şi de alta figurile părinţilor Fecioarei Maria, Ioachim şi Ana.

Cupola catedralei Sfânta Treime din Blaj a fost împodobită cu picturi de către Iacob Zugravul, între anii 1748 şi 1749, în stil bizantin, cu unele accente realiste. Există patru registre. Primul Îl are în centru pe Iisus Hristos, înconjurat de opt papi: Silvestru I, Clement I, Martin I, Anastasie I, Grigore cel Mare,  Leon cel Mare, Ipolit şi Ioan al VIII-lea. Al doilea registru este reprezentat de o serafică liturghie a îngerilor.

Al treilea registru evocă praznicele Naşterii Maicii Domnului, Intrării în biserică a Fecioarei Maria, Bunei Vestirii, Naşterii Domnului, Botezului Domnului, Întâmpinării Domnului, Duminicii Floriilor, Învierea Domnului, Înălţării la cer, Sfintei Treimi, Schimbării la faţă şi Adormirii Maicii Domnului.

Ultimul registru conţine scene pline de căldură din viaţa lui Iisus Hristos: vindecarea slăbănogului, vindecarea orbului din naştere şi Toma necredinciosul. Sentimentul pe care îl transmite iconostasul este cel de grandoare. Altarul catedralei Sfânta Treime din Blaj conţine picturi religioase emoţionante, precum pogorârea Sfântului Duh, botezarea lui Iisus Hristos în apa Iordanului şi punerea Domnului în mormânt.

Amvonul a fost împodobit în mod sublim cu icoanele pictate ale celor patru evanghelişti, în timp ce scara este marcată de picturi pe lemn ale lui Ioan Sfântul de Aur şi Vasile cel Mare.

Din păcate, Inocenţiu Micu Klein nu a apucat să ţină nicio slujbă aici. Din anul 1744 a fost mazilit de către împărăteasa Maria Tereza la Roma, iar scaunul episcopal i-a revenit secretarului personal al lui Inocenţiu, Petru Pavel Aron. În anul 1756, acesta a sfinţit catedrala Sfânta Treime, în cadrul primei Sfinte Liturghii ţinute aici.

În partea dreaptă a catedralei, a fost ridicată şcoala, sub forma unei clădiri simple, austere, dar foarte încăpătoare.
Catedrala Sfânta Treime din Blaj a trecut şi printr-o a doua etapă de construire. Episcopul unit Ioan Lemeny trece din anul 1837 la lucrări de mărire a bisericii, adăugându-i, în primul rând, cel de-al doilea turn al faţadei şi o terasă cu balustradă care precede portalul.

În anul 1948, Biserica Unită a fost scoasă în afara legii, astfel că superba catedrală Sfânta Treime din Blaj s-a confiscat comunităţii creştine a greco-catolicilor. În următorii ani de zile, aici, se vor ţine exclusiv liturghii ortodoxe. Totuşi, prejudiciul adus este reparat în luna mai a anului 1991 când autorităţiile dispun revenirea sfântului lăcaş în mâinile proprietarilor ei de drept, greco-catolicii.

În prezent, intrarea în altar este străjuită de două morminte foarte importante: cel al lui Inocenţiu Micu Klein şi cel al cardinalului Alexandru Todea.
Faima iconostasului din Catedrala Sfânta Treime din Blaj depăşeşte graniţele României. Frumuseţea şi unicitatea lui l-au impresionat până şi pe Papa Ioan Paul al Doilea care, în timpul vizitei în România (1999), a ţinut să-şi mărturisească admiraţia. „Este splendid!”, a spus Papa Ioan Paul al Doilea.