Moartea nu iartă pe nimeni, tocmai de aceea este una dintre temerile cele mai profunde ale ființei: conștientizarea propriei mortalități, a faptului că există un sfârșit este dificilă. Fascinație, spaimă, mister – oamenii au încercat dintotdeauna să afle dacă și ce anume există după moarte, dacă este chiar un sfârșit sau o transformare.
Cazurile de moarte clinică sunt considerate de către mulți o dovadă că moartea nu este sfârșitul, că există o continuare dincolo. Numeroasele relatări ale celor care ieșeau din moarte clinică au reprezentat obiect de interes pentru medici, psihologi, psihiatri și de altfel pentru orice persoană.
Experiențele celor care trec prin moarte clinică uimesc prin similaritatea lor.
În genere, experiența se petrece în felul următor: omul aude medicii declarându-i decesul și aude și un sunet ciudat, ca un zumzet; se simte mișcându-se și vede un tunel întunecat, deseori luminat la capăt; realizează că este în afara trupului său, pe care îl vede de sus în patul de spital, înconjurat de medici; la început este confuz și speriat, dar apare apoi un calm liniștitor. Vede persoane iubite care muriseră sau ființe luminoase care încearcă să-l ghideze, deseori își vede viața întreagă derulându-se în fața sa. Ajunge la o graniță – trecerea de la viață la moarte, dar apoi brusc revine la viață. Odată reanimați, oamenii povestesc că puteau vedea și auzi ceea ce se întâmpla în jur, ce făceau și spuneau medicii și asistentele.
Multe persoane care trec prin moarte clinică spun că nu este deloc o experiență înfricoșătoare – le dispare teama de moarte deoarece devin convinse că există altceva dincolo, o altă viață. Aceste persoane odată revenite la viață încearcă să devină mai bune, pun mare accent pe iubirea semenilor și pe cunoaștere, înțelepciune. Sunt și cazuri în care experiența morții este relatată în termeni sumbri, persoanele trăind spaimă și văzând ființe demonice, nu luminoase; aceste cazuri însă sunt mai rare.
Există un tipar al experiențelor de moarte clinică, câteva elemente apărând în foarte multe cazuri:
- starea de conștiință – persoana este conștientă, aude și vede din afara trupului ceea ce se petrece în jur, dovadă faptul că poate relata ce spuneau și făceau medicii;
- autoscopia – persoana simte că iese din trup, se vede pe sine de sus;
- incomunicabilitatea – persoana nu poate comunica cu cei din jur, deși îi vede; are dificultăți inclusiv după întoarcerea la viață să descrie în cuvinte întreaga experiență;
- sunetele ciudate – mulți aud sunete necunoscute, bâzâit sau zumzet;
- pacea – după confuzia și teama inițială, se instalează un sentiment de calm și de liniște;
- tunelul – cel mai des, există un spațiu obscur, ca un tunel întunecat;
- lumina – apare o lumină, fie impersonală, fie sub forma unei ființe misterioase, chiar a unor localități luminoase;
- vizualizarea vieții – persoana vede momente importante din viața sa desfășurându-se în fața sa;
- întâlniri – persoana vede oameni pe care i-a cunoscut și care au decedat sau entități de altă natură (uneori necunoscute, alteori îngeri sau sfinți, chiar demoni).
Care este misterul din spatele experiențelor de moarte clinică?
Doar cei extrem de sceptici ar considera că persoana întoarsă la viață, reanimată după câteva momente în care fusese decedată, ar inventa cu bună știință astfel de povești. Se acceptă faptul că oamenii chiar cred în experiențele lor – dovadă faptul că își schimbă complet viața odată cu experiența trăită. Dar acea experiență a fost reală?
Majoritatea medicilor oferă o explicație biologică: este vorba de activitatea electrică în creier; când creierul nu mai este oxigenat, electricitatea face ca timp de câteva scurte minute (1-3 minute) activitatea creierului să se intensifice, înainte de oprire. Ceea ce duce la trăirea unor ultime senzații intense. Iar ceea ce vede persoana este influențat de ceea ce știe despre viața de după moarte, de credințele și fricile sale și de experiențele trăite în timpul vieții (oricine a auzit relatările experiențelor de moarte clinică, ceea ce face ca propria experiență să fie fabricată în cadrul acestui tipar cunoscut).
