Stim ca universul se extinde si am urmarit expansiunea acestuia inapoi in timp, pana la inceput, cand universul ocupa un punct infinitezimal in spatiu. Aceasta era starea universului la momentul t=0, acum peste 13 miliarde de ani. Acesta este punctul de plecare de la care au inceput sa apara toate lucrurile cu care suntem familiarizati: protoni, neutroni, stele, galaxii – chiar si spatiul si timpul in sine. La momentul t=0, in acest punct au luat nastere spatiul si timpul. Acest eveniment a devenit cunoscut sub numele de Big Bang. Teoria Big Bang-ului este momentan cea mai acceptata teorie legata de modul in care a luat nastere universul. Aceasta teorie a fost inspirata de descoperirea faptului ca universul se afla in expansiune. Totusi, ce a declansat Big Bang-ul?

Big Bang1

Big Bang-ul a fost un eveniment neobisnuit si extrem de nefiresc. Nu a fost o explozie, nu s-a petrecut in interiorul unui obiect, ci, mai degraba, toate lucrurile cu care suntem familiarizati (stanga, dreapta, sus, jos, cauza si efect), scena pentru toate legile fizice, s-a marit. Oamenii poseda o curiozitate naturala legata de lumea din jurul lor. Noi vrem sa stim de ce si cum sunt lucrurile asa cum sunt. Aceasta curiozitate ne-a ajutat, deoarece a contribuit mult la supravietuirea omenirii. Daca vedem un eveniment si ne intrebam de ce a avut loc sau ce l-a cauzat, este mult mai probabil ca vom identifica o amenintare inainte ca aceasta sa devina periculoasa pe viitor. Curiozitatea noastra ne ofera capacitatea de a privi dincolo de momentul prezent. Datorita curiozitatii nu ne putem abtine sa nu ne intrebam cum am fost creati si de unde venim.

Orice raspuns la aceasta intrebare trebuie sa inceapa cu intelegerea urmatorului fapt: atat timpul, cat si spatiul, sunt continute in cadrul universului si au luat fiinta abia dupa ce a avut loc Big Bang-ul. Cauza universului nu trebuie sa le includa, acestea nu ne sunt disponibile. Aceasta trebuie sa vina din afara experientei noastre. In aceasta lume, solutia, oricare ar fi ea, ne va parea foarte ciudata, si este aproape sigur ca mintile noastre nu o vor intelege, deoarece aici, este posibil sa avem un eveniment fara nicio cauza. Nu exista timp, nu exista un “inainte” in care Big Bang-ul sa fi avut loc, pur si simplu nu exista cauza si efect. Cumva, trebuie sa gasim o solutie care exista in afara timpului si spatiului.

Citește și:  Cum definim stelele variabile pulsante si cate tipuri exista?

Dumnezeu sau universuri ciclice?

universuri ciclice
universuri ciclice

Pentru multi, ideea ca Dumnezeu a cauzat Big Bang-ul este un raspuns perfect rezonabil. Acest raspuns pare sa-i ajute pe multi sa faca fata perspectivei nesatisfacatoare de a avea un eveniment fara o cauza. Desigur, problema este ca urmeaza apoi intrebarea inevitabila: de unde a venit creatorul? Daca raspunsul este “acesta a existat dintotdeauna”, atunci avem o situatie – din punctul de vedere al cauzalitatii, acest raspuns nu este cu nimic mai satisfacator decat un univers care a luat nastere din nimic. Un creator care a existat dintotdeauna este o entitate care exista cumva fara o cauza. Deci, acest raspuns nu rezolva deloc problema cauzalitatii.

Mai departe, ideea de universuri ciclice nu rezolva nici ea problema. Din motive care au de-a face cu entropia si cea de-a doua lege a termodinamicii, procesul unui univers in permanenta ciclic (unul care se extinde si se contracta in mod continuu) nu poate fi perfect eficient. Acest lucru inseamna ca fiecare expansiune succesiva va dura un pic mai mult decat cea precedenta. Daca fiecare univers anterior este, sa zicem, cat jumatate din cel care ii urmeaza, iar cel dinaintea sa este cat jumatate din acesta, aceasta suma infinita ajunge in cele din urma la un univers cu zero lungime, fara niciun trecut evident si ne-am intors din nou la un Big Bang care a avut loc fara niciun motiv evident.

Problema reala cu aceasta intrebare legata de ce a cauzat Big Bang-ul este in cele din urma una biologica – creierele noastre au evoluat in sensul presupunerii ca totul are o cauza, nu ne putem imagina niciun eveniment care sa nu aiba o cauza. Dar, acum 100 de ani, nu ne puteam imagina ca galaxia noastra era doar una dintr-un ocean de 100 de miliarde de galaxii. Acum 200 de ani nu ne puteam imagina ca stelele se aflau la peste 13 000 de ani lumina distanta. Acum 500 de ani nu ne puteam imagina ca Pamantul se rotea in jurul soarelui. Daca cercetarile noastre din trecut reprezinta niste ghizi, atunci adevarul legat de cosmos este intotdeauna mai mult decat ne-am imaginat. Raspunsul la cauza nasterii universului va fi cu siguranta ceva ciudat si, prin definitie, in intregime dincolo de experienta noastra. Creierele noastre trebuie sa fie deschise acelui raspuns, mai ales cand punem intrebari care imping limitele capacitatii noastre de a intelege.

2 COMENTARII

  1. Pai dumnezeu nu are nevoie sa fie creat, pentru ca el nu este materie, insa materia are nevoie sa fie creata pentru ca exista fizic, la fel si cauza BB trebuie sa existe datoria unui fenomen necazuat, adica dumnezeu 🙂

  2. In cele din urma ne alegem singuri credintele sau mai bine spus punctele de sprijin in viata. o teorie se naste finalmente din ceea ce dorim sa fie, nu neaparat dintr-un fapt real

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.