La Borzești turiștii nu se înghesuie, deși sunt foarte multe lucruri ce merită cu prisosință observate. Am vizitat biserica ctitorită de Ştefan cel Mare chiar pe locul unui stejar pătat de sânge nevinovat.
Undeva pe partea dreaptă, a fost ulterior construit și un minunat muzeu cultural, dedicat artei religioase, cu fantastice colecții de piese vechi, valoroase.
Doamna muzeograf mi-a explicat că muzeul a fost înființat cândva după căderea regimului comunist de la București, în anii 1990 – 1995, datorită numeroaselor podoabe religioase ce ajunseseră în posesia Bisericii de la Borzești de-a lungul sutelor de ani.
Muzeul de Cultură și Artă Religioasă funcționează de fapt în cadrul unei foste școli religioase (cred) ce datează din prima jumătate a secolului XIX. Încă de la exterior se poate bănui bogăția și valoarea istorică deosebită a exponatelor. Construcția, deși mult mai apropiată de vremurile noastre, are un aspect fermecător, foarte asemănător bisericii Borzești, ceea ce lasă impresia falsă că cele două construcții ar fi fost înălțate cam în aceeași perioadă.
Clădirea Muzeului de Cultură și Artă Religioasă nu este înaltă, în schimb are un aer sobru, elegant; pare construită din piatră de râu, în același ton cu biserica. Acoperișul roșu și ușa cu geam termopan îi asigură însă o oarecare tinerețe și vigoare pur modernă. Încă de la intrare turistul este întâmpinat de figura lui Ştefan cel Mare, sub forma unui bust și a unei picturi amplasate chiar sub ochii curioșilor. Sala muzeului se bucură de un spațiu nebănuit de mare și este încărcată cu exponate dintre cele mai fascinante.
Piesele cele mai valoroase și fragile sunt amplasate în vitrine de sticlă; poartă plăcuțe explicative și se bucură de o puternică iluminare electrică. Separat de vitrine, de o parte și de alta a ferestrelor pot fi admirate costume de epocă, dar și bucăți foarte mari din câteva iconostase de lemn. Plus câteva piese de mobilier străvechi, cu tapiserie din catifea vișinie și cadru din lemn de esență tare. Dar să le luăm pe rând.
Am văzut atât de multe obiecte de argint, vechi de sute de ani, încât păreau bătute în diamante. Bineînțeles, toate erau obiecte de uz bisericesc, obiecte religioase, atât piese folosite în timpul Sfintei Liturghii, cât și elemente vestimentare preoțești sau cărți liturgice extrem de vechi, dar uimitor de bine păstrate, plus o serie impresionantă de icoane pe lemn realizate, de asemenea, cu secole în urmă.
M-a impresionat însă în mod deosebit micul altar dedicat lui Ştefan cel Mare și aflat chiar în mijlocul Muzeului de Cultură și Artă Religioasă din Borzești. Este amenajat chiar sub forma unui Sfânt Altar, cu bustul alb al domnitorului amplasat în partea stângă, în timp ce în partea dreaptă este așezată pe un piedestal bisericesc icoana pe lemn pictată a aceluiași domnitor.
În jur, pereții au fost pictați cu secvențe din timpul vieții lui Ştefan cel Mare, redate într-un stil pur religios, la fel cum sunt pictați pereții unei biserici cu secvențe din Vechiul și Noul Testament. În toate cele trei reprezentări murale, Ştefan cel Mare este personajul principal, surprins în câteva dintre ipostazele care i-au atras ridicarea la rangul de sfânt. Pe icoana principală stă scris hramul Bisericii Borzești, cuvinte pe care Ştefan cel Mare pare să le rostească și azi fiecărui turist ce trece pragul Muzeului de Cultură și Artă Religioasă Borzești: „Io, Ştefan Voievod, Domnul Ţării Moldovei, zidit-am acest hram care este în Borzești, pe Trotuș„.
Impresionantă este și micuța relatare despre cum domnitorul a postit patru zile numai cu pâine și apă, cerând întregului popor să-i urmeze exemplul ca mulțumire adusă lui Dumnezeu în urma victoriei de la Vaslui (Bătălia de la Podul Înalt), în urma căreia Ştefan cel Mare a fost numit eroul creștinătății.
Tot aici, în acest mic altar destinat memoriei lui Ştefan cel Mare se regăsește și o hartă a Moldovei, așa cum a fost ea realizată în lunga lui domnie. Mai jos, sprijinite de perete se află un tablou contemporan înfățișându-l pe Ştefan și o icoană a domnitorului realizată toată în argint. Figura lui Ştefan este redată aici în relief.
În vitrinele de sticlă, obiectele de cult au fost amplasate pe catifea vișinie, ceea ce a dus la realizarea unei atmosfere cu adevărat solemne în cadrul Muzeului de Cultură și Artă Religioasă Borzești.
Am admirat o serie de Evanghelii, tipărite în perioade foarte îndepărtate: Evanghelia de la București (1742) cu superbe ilustrații religioase, pe cât de vechi pe atât de elaborate, chiar complicate, Octoihul din Râmnic (1789), Evanghelia din Neamț (1821) îmbrăcată în lucrătură de argint sub forma unei delicate dantelării, Cazania lui Varlaam, (Iași, 1643) adică cea mai veche și cea mai de preț carte religioasă din acest muzeu, Evanghelia Mănăstirii Neamț (1845) decorată parțial cu podoabe de argint și îmbrăcată în piele de culoare albastră, Biblia de la Blaj (1795).
Am admirat cu emoție și un pomelnic cum nu am mai văzut niciodată: din lemn, în formă ovală și scris cu litere slavone. Este vorba despre Pomelnicul Ctitoresc Oval cu coadă, de secol XIX, cu totul neobișnuit – din punctul de vedere al unui necunoscător ca mine.
Sunt expuse și o serie de elemente vestimentare pur religioase, unele mai vechi, altele mai noi: brâu preoțesc de secol XIX, cusut în galben și verde, cununi de secol XX, medalion bisericesc cu Fecioara și Pruncul cusut pe felon și datând din secolul XX, paftale de argint din secolul XIX, straie de secol XX folosite în timpul Sfintei Liturghii, cusute cu fir de argint.
Dintre obiectele de cult, cele care mi-au atras în mod deosebit atenția au fost un potir datând din 1880, Ceașca pentru Sfânta Căldură (sec XIX), un sfeșnic argintat (sec XIX), un disc argintat de secol XVIII, o superbă cruce sculptată și pictată din secol XIX, împodobită cu frunze de lauri, Candela de secol XIX, tăvița de argint din secolul XIX.
Există și o serie de icoane pe lemn, foarte vechi și prețioase, dar și o catapeteasmă din lemn de tei ce datează de la finalul secolului XVIII. Catapeteasma este impresionantă prin frumusețea vibrantă a culorilor și prin gingășia chipurilor pictate. Pe ușile împărătești, și icoana Fecioara cu Pruncul și icoana cu Iisus Pantocrator vorbesc de dragostea lui Dumnezeu pentru oameni. Combinațiile de culori sunt vii, emoționează prin seninătatea credinței pe care o transmit, într-o deplină armonie cu nuanța deschisă a lemnului de tei.
Am văzut foarte multe lucruri de o fantastica valoare istorică în Muzeul de Cultură și Artă Religioasă Borzești, dar nu le-am putut reține pe toate. Cert este că doamna muzeograf a explicat cu o răbdare uluitoare și o ținere de minte neobișnuită povestea fiecărui element expus. A fost o vizită grozavă la Borzești, unde l-am regăsit parcă pe Ştefan cel Mare în toate măretia puterii lui.
Atât Muzeul de Cultură și Artă Religioasă cât și biserica din Borzești sunt două obiective turistice extrem de bine întreținute și care merită ca tot românul să le treacă pragul pentru a cinsti una dintre cele mai glorioase file de istorie românească. Biletul de vizitare este foarte ieftin, 4 lei de persoană, și în baza lui se permite accesul atât în biserică cât și în muzeu, ambele vizite fiind însoțite de informațiile doamnei muzeograf, extrem de amabile.
