Argoul este un limbaj specific unor grupuri sociale sau socio-profesionale, prin care se afirmă apartenenţa la grupul respectiv şi care este utilizat pentru ca locutorii (vorbitorii) să nu fie înţeleşi de alţii. Este, aşadar, un limbaj criptat şi nu trebuie confundat cu jargonul, care cuprinde cuvinte şi expresii străine folosite pentru a epata, pentru a-i impresiona pe interlocutori, evitând exprimarea obişnuită.
Există un argou al elevilor, al studenţilor, al celor din armată, al deţinuţilor, al hoţilor, al interlopilor etc., cuprinzând cuvinte al căror sens a fost “deturnat”, putând fi decodat doar de cei care cunosc limbajul respectiv.
Iată câteva exemple :
Argoul elevilor : bacu (examenul de bacalaureat), cap (capacitate), hard (creier), mate/scârţa (matematica), romanţă (romană), dirig/dirigă (diriginte), frunză (profesoara de biologie), bosu-mare/direct (directorul), masa de operaţie (catedră), babac (părinte), bila/bostan/devlă (cap), şase (atenţie !/vine !), chiulangita, copniţa (fiţuica), parametru (deştept), corist (corigent), a pune botul (a nu se « prinde » de ceva), plopist (a nu şti nimic), a pune placa (a spune lecţia pe de rost), naşpa (antipatic, nesuferit), bengos (grozav, formidabil) etc.
Argoul studenţilor : gaman (student), paraşutist (persoana care vine neinvitata la petreceri, care aduce muştarul la grătare), a bate apa (a pierde timpul), gherţoi (persoană fără maniere), a avea pedigree (a avea facultate) etc.
Argoul interlopilor: a mangli/ a şuti (a fura), babardeală (furt), broasca (poşeta), ciripitor (denunţător), curcan (poliţist), limbă (informator al poliţiei), denghi/lovele/mălai/mardei (bani), mititică/facultate/universitate (puşcărie), paraşută (prostituată), streptomicina (alcool), alpinist (spărgător/hoţ care intră pe ferestra), Alba ca Zăpada (cocaină), a scoate capul (a merge la furat), a rămâne cu albuşul (găinărie, câştig mic din furt), strană (boxa acuzaţilor), caraliu (poliţist), mişto/miştol/miştoala etc.
Alţi termeni argotici : tencuială (machiaj), bafto delo (salut ! noroc !), a bunghi (a se uita, a privi, a înţelege), mardoi (bătăuş, huligan), la plesneală (la nimereală), smochina (om sfrijit, firav), cap de bibilică (prost), şmen (minciună, înşelătorie) etc.