Chicha este un cuvant care denumeste mai multe realitati, toate legate de America de Sud. In “quechua”, limba vorbita in Peru, in sudul Columbiei, in nordul Argentinei si in alte regiuni din Muntii Anzi, sensul termenului “chicha” (ak’a) este de bautura fermentata, obtinuta din porumb, arahide sau, in unele cazuri, manioc (yuca), la care se adauga fructe. Fermentarea poate sa dureze cateva zile, pana la doua luni, in functie de taria care se doreste pentru  bautura, pentru ca exista o chicha “suava” (slab alcoolizata) sau una foarte tare. Se poate prepara si chicha nefermentata, din aceleasi ingrediente.

Chicha morada este o varietate de chicha, foarte populara in Peru (se prepara in familie, dar se vinde si la terase si in restaurante), nealcoolizata, fabricata din porumb violet (cultivat frecvent in aceasta tara), fiert, laolalta cu scortisoara si cuisoare, pana cand boabele se inmoaie. Apoi se strecoara, (semintele sunt bune pentru hrana animalelor), se lasa sa se raceasca si se adauga, dupa gust, suc de trestie de zahar, bucati de ananas si/sau suc de lamaie. Chicha morada se poate bea rece, cu adaos de cuburi de gheata, sau calda, dupa anotimp sau dupa preferintele consumatorului.

Reteta de chicha a fost descoperita absolut intamplator, in urma cu peste o mie de ani, cand, populatia incasa s-a confruntat cu mari inundatii, care au distrus recolta de porumb. Oamenii au refuzat, insa, sa arunce granele compromise si au observat ca porumbul germinase si dobandise o anume aroma. Au gustat din sucul respectiv, le-a placut si au pus la punct procedeul de obtinere a bauturii chicha.

Chicha alcoolizata este un fel de bere, pe care localnicii o consuma in ceea ce ei numesc “chicharas”/”chicheria” (berarii, le-am spune noi).

Se spune ca cea mai buna chicha se fabrica in Bolivia, in Valea Alto, din provincia Punata. Aici, fermentarea se produce la caldura produsa de focul aprins sub cuva in care se pune porumbul. Bolivienii beau chicha intr-un bol facut din coaja unui fruct tropical, pentru a se bucura, spun ei, de intreaga savoare a bauturii.

Cea mai veche fabrica de chicha, din Anzii peruani, a fost descoperita pe muntele Cerro Baul, unde, se pare, se producea chicha, de pe vremea Imperiului Wari, in urma cu peste 1000 de ani.

Narghilea chicha, Foto: rap.genius.com
Narghilea chicha, Foto: rap.genius.com

Chicha (narghilea)

Un alt sens al cuvantului “chicha” este acela de “narghilea”, corespondentul sau fiind termenul persan “shisha”, desemnand o varianta de pipa cu apa, cu un bol din nuca de cocos, in care se amestecau tabacul, melasa si esentele de plante si fructe. Bolul se punea la incalzit, corpul narghilelei se umplea cu apa (sau cu apa de rose, parfumata), pana la jumatate, aceasta (schimbandu-se la anumite intervale) avand rolul de a filtra fumul. Chiar daca originea narghilelei trebuie cautata in sudul si estul Africii si in Orientul Mijlociu, aztecii si incasii foloseau, de asemenea, tutunul, mai ales in cursul ceremoniilor religioase.

Chicha – muzica peruana

Chicha defineste si un gen muzical, care a inflorit dupa 1950, in toata America de Sud, cand nenumarati locuitori din satele din zona Muntilor Anzi s-au indreptat spre Lima (capitala Republicii Peru).  “Chicha” muzicala isi are originile in muzica traditionala columbiana si peruana, numita initial “cumbia”. Treptat s-a nascut o noua cultura, a orasului, in care ritmurile si sonoritatea acordeonului aminteau de timpuri indepartate. Cuvintele, in schimb, exprimau noua conditie a oamenilor, care incercau sa se integreze in realitatea urbana si sa isi formeze o mentalitate adaptata lumii noi. Asa se face, de exemplu, ca unul dintre cele mai populare cantece, in stil chicha, era, in anii ’70, “Soy provinciano” (“Sunt un provincial/Ma trezesc de dimineata pentru a merge la munca alaturi de prietenii mei/Nu am nici mama, nici tata, nici vreun caine langa mine/Nu am decat speranta ca voi progresa/Imi caut un nou drum in acest oras, unde totul inseamna bani si rautate./Cu ajutorul lui Dumnezeu, stiu ca voi reusi si cu tine, iubirea mea, voi fi fericit, oh, voi fi fericit”).

In aceasta perioada, chicha (cu varianta “chicha andina”), ca termen, s-a substituit, aproape in totalitate, cuvantului “cumbia”. Genul a cunoscut un extraordinar succes, in anii ’80, prin cantecele formatiei “Los Shapis”si, mai tarziu, prin “Caribenos de Guadalupe”, “Grupo 5”, “Bareto” etc. Un sondaj din 2010 arata ca cei mai multi locuitori din capitala Republicii Peru considera chicha drept muzica lor reprezentativa.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.