Cumetria femeilor/Tontoroiul femeilor/Ziua Babelor, deși mai puțin cunoscut, este unul dintre cele mai vechi obiceiuri din spațiul folcloric românesc. Este legat de noaptea dintre Bobotează și Sfântul Ioan, adică dintre 6 și 7 ianuarie, când nevestele tinere se strâng pe la casele femeilor căsătorite mai demult sau chiar la crâșma din sat și petrec, obligatoriu în absența bărbaților, până târziu, pentru a marca integrarea lor în această comunitate (a femeilor măritate).
Se consideră că ziua de Sfântul Ioan este cea în care „femeia este la fel de mare sau chiar mai mare decât bărbatul”, deoarece ea dă naștere pruncilor, iar Sfântul Ioan este și patronul acestora.
Cumetriatontoroiul, un obicei străvechi în cultura românească, simbolizează legătura spirituală și socială formată între nași și fini la botez. Această tradiție nu doar că întărește legăturile comunitare, dar și marchează angajamentul reciproc și respectul dintre familiile implicate. Este vital să înțelegem aceste practici pentru a păstra viu patrimoniul cultural și pentru a transmite valorile tradiționale către noile generații. Această legătură specială este celebrată și onorată în multiple ocazii, consolidând astfel țesătura socială a comunităților noastre.
Grupurile de femei sunt formate din 7-30 de persoane, fiecare trebuie să aducă de acasă mâncare, băutura fiind procurată din colindat, pe la casele oamenilor, sau din cumpărat. Colindatul nevestelor tinere, cu această ocazie, este similar cu cel al iordănitorilor, cu diferența că stropitul (cu un buchetel de busuioc) se face nu cu apă sfințită, ci cu apă obișnuită, din fântână sau din râu, parodiindu-se umblatul preotului cu botezul, fapt interzis de biserică, dar păstrat, sute de ani, cu perseverență.
Specialiștii în folclor consideră acest obicei ca fiind derivat din Sărbătorile (precreștine) dedicate zeului grec Dionysos, cunoscute și în cetățile antice de la Pontul Euxin (Marea Neagră), împrejurare din care nu lipseau muzica, dansurile frenetice, degustarea de vinuri etc., pentru a marca începutul unui nou ciclu al naturii, odată cu apropierea primăverii.
Cuvântul tontoroi (cu o nuanță ușor peiorativă) reflectă starea de spirit specifică unei astfel de împrejurări, însemnând joc/dans cu mișcări bruste, topaituri (din magh. tantorogni). Pe de altă parte, cumetrie face referire la ospățul de la botez (în cazul acesta, Boboteaza).
Cumetria/Tontoroiul femeilor este, astfel, o adevărată petrecere, cu mare veselie, femeile lăsând pe seama bărbaților toate îndatoririle gospodărești – îngrijitul copiilor, adăpatul animalelor, prepararea mâncării etc. Mai mult, niciun bărbat nu trebuie să protesteze sau să facă vreo observație, în această zi, chiar dacă ar rămâne flămând.
Obiceiul Cumetria femeilor/Tontoroiul femeilor/Ziua Babelor este încă viu, în unele zone din Muntenia, în special în județul Ilfov (Pantelimon).
În cadrul societății românești, cumetria/tontoroiul nu este doar un simplu obicei, ci o ceremonie încărcată de semnificație spirituală și socială. Prin acesta, se recunoaște importanța solidarității, sprijinului reciproc și a educației spirituale a copilului. În acest context, nașii devin părinți spirituali, având un rol crucial în dezvoltarea și educația finului sau finuței. Pentru mai multe informații despre cumetriatontoroiul și alte tradiții similare, vă invităm să consultați ghidul nostru detaliat.
