Neuromarketing-ul este un domeniu nou de cercetare, care vizeaza studiul, prin intermediul neurostiintelor, al functionarii creierului uman, cand este supus la stimuli care pot fi campanii publicitare, marci, produse, in scopul intelegerii comportamentului consumatorului, gratie mecanismelor cerebrale, care intervin cand se cumpara un produs, cand se lanseaza spoturi publicitare, cand se testeaza un produs concurent etc.
Termenul « neuromarketing » a fost folosit, pentru prima data, la inceputul anilor 2000. Doi cercetatori germani au vrut sa afle daca efectul unei marci de prestigiu (fapt verificat pe aspirina, in anii 1980) este valabil si in cazul alimentelor. In acest scop, au facut un experiment in care 15 persoane, supravegheate sub un aparat cu rezonanta magnetica, in vederea analizarii activitatii creierului, au fost puse sa guste din patru bauturi racoritoare, carbogazoase, si sa spuna, apoi, pe care o prefera. Mai inainte de a bea li s-au aratat marcile : Coca-Cola, Pepsi, River-Cola si T-Cola. Daca primele doua nu mai aveau nevoie de nicio prezentare, fiind foarte cunoscute, a treia era o marca generica a unui supermarket german, iar despre a patra li s-a spus ca este o marca noua, inca nelansata pe piata, desi, in realitate, nu era asa, ci doar un amestec al primelor trei. Activitatea cerebrala, in timpul degustarii, a fost inregistrata si s-a constatat ca, pentru bauturile foarte cunoscute (Coca-Cola si Pepsi), zonele din creier legate de senzatia de placere au fost mai solicitate, pentru ca, spun specialistii, subiectii aveau deja convingerea ca marca « de prestigiu » este mai buna. Altfel spus, experienta senzoriala si cerebrala a fost sistematic influentata prin simpla invocare a marcii produsului consumat.
La momentul actual, mai multe studii au pus in evidenta rolul important al « memorarii » (gustului, mirosului, formei, culorii unui produs), in cazul efectuarii cumparaturilor, dar legatura intre preferintele « spontane » si « memoria » senzatiilor nu a fost inca explicata multumitor. Totusi, a-ti « aminti » un produs nu inseamna automat « a cumpara » si, pentru cei care desfasoara campanii publicitare, provocarea esentiala consta in a asocia unei preferinte « conditionate » de alte experiente si intentia (efectiva) de a cumpara.
Diverse organizatii de protectie a consumatorului critica sustinut neuromarketing-ul din pricina, sustin acestea, caracterului « invaziv » si a problemelor de etica pe care le ridica, in sensul unui « efect » asupra consumatorului, despre care acesta nu este informat. A utiliza cercetarea neuronala in scopul influentarii alegerilor consumatorului, considera adversarii acestui domeniu de cercetare a pietei, este o forma de manipulare mentala, mai puternica decat publicitatea conventionala.
Pe de alta parte, numerosi cercetatori in domeniu apreciaza ca, dimpotriva, neuromarketing-ul nu face decat sa « respecte » consumatorul, masurand, intr-o maniera mai exacta, calitatea campaniilor publicitare. In loc sa fie intrebati oamenii ce gandesc despre un produs sau altul, se analizeaza reactiile lor neuronale. E un fapt care tine de progresul stiintei si ideea de progres nu are cum sa fie condamnabila.
un articol echilibrat! Cat priveste caracterului „invaziv” si „efectul prezent in lipsa informarii” clamat de unele ONG-uri: 1) studiile de neuromarketing doar arata cercetatorului reactia omului in fata unui produs/unei reclame cu anumite proprietati in vederea selectarii produsului/reclamei cu eficienta maxima. Manipularea nu exista pentru ca acelasi produs/reclama poate fi prezentat(a) si fara studii si culmea! sa aiba aceleasi efecte (ce-i drept, neconfirmate stiintific). Vazut asa, neuromarketingul asigura producatorul ca face alegerile bune, nu manipuleaza cumparatorul si in esenta nu difera de ideea de sondaj, cu exceptia ca raspunsul asteptat este unul neuronal si nu unul verbal. 2) asa cum spuneati, neuromarketing-ul nu face decat sa « respecte » consumatorul, masurand, intr-o maniera mai exacta, calitatea campaniilor publicitare, si putem vorbi deci si de o ERGONOMIE mentala.