Deși cuvântul „struțocămilă” nu este înregistrat în niciun dicționar al limbii române, acesta este, totuși, prezent în limbajul actual, oral sau scris (frecvent în mass-media), în diverse contexte, utilizat cu intenții ironice. Cei care își amintesc de perioada liceului știu, de asemenea, că, în cartea lui Dimitrie Cantemir, „Istoria ieroglifică” (studiată în școală), scrisă în secolul al XVIII-lea, considerată a fi primul roman românesc, politic, social, filosofic, există un personaj numit Struțocămila (boierul Mihai Racoviță).

În această scriere, Cantemir surprinde luptele pentru domnie din Țara Românească și Moldova, el însuși apărând ca personaj, cu numele Inorogul. Realitatea timpului respectiv este surprinsă sub forma unei ample alegorii, o satiră a moravurilor, a vieții socio-politice și familiale, în care evenimentele sunt puse pe seama păsărilor, animalelor și peștilor, pentru a evita cenzura vremii (Moldova este țara păsărilor, Țara Românească, a patrupedelor, iar Imperiul Otoman, imperiul peștilor).

Identitatea fiecărui personaj este dezvăluită de autor la sfârșit într-o „Scară tâlcuitoare a numelor”. Într-un astfel de context, sunt redate eforturile lui Constantin Brâncoveanu de a-l aduce pe tronul Moldovei pe Mihai Racoviță (Struțocămila), care repede va fi mazilit, locul său fiind luat de Antioh Cantemir, fratele lui Dimitrie, totul cu acordul Porții Otomane.

Numele Struțocămila trădează caracterul personajului Mihai Racoviță, „himera jigăniilor, irmafroditul păsirilor”, cum spune autorul, un fel de moldo-muntean, din interese politice, lipsit de demnitate, slugarnic, dornic de putere fără merite, intrigant etc.

Deși pare o invenție lexicală a lui Cantemir, struțocămila are un corespondent în grecescul strouthokamelos (care înseamnă struț), iar în latină, denumirea științifică a păsării este Struthio camelus.

Citește și:  Sensul şi originea expresiei Et in Arcadia ego!

Din opera lui Cantemir, cuvântul struțocămilă, cu sonoritatea și valențele lui comico-satirice, a trecut în limbajul obișnuit, a dobândit și alte conotații ironice și a rezistat până astăzi, însemnând o alcătuire hibridă, o aberație, o monstruozitate, referitoare nu numai la persoane, dar și la situații. Astfel, în mass-media actuală, de exemplu, putem citi despre o „struțocămilă de contract colectiv de muncă”, despre social-liberalism (o struțocămilă)”, despre „economie, politică și învățământ, care au născut o struțocămilă” etc.

  • Aspecte culturale și lingvistice: Cuvântul strutocămilă nu doar că stârnește curiozitate datorită structurii sale neobișnuite, dar este și un exemplu fascinant de îmbinare lingvistică și culturală. Reflectând asupra modului în care limbile se influențează reciproc, putem aprecia diversitatea și complexitatea limbii române. De exemplu, cuvântul struțocămilă demonstrează cum faună diferitelor regiuni influențează vocabularul și percepțiile culturale.
  • Legătura cu alte cuvinte și expresii: În limba română, există multe alte cuvinte și expresii care provin din îmbinări similare sau din influențe externe. Acesta este un motiv excelent pentru a continua explorarea și înțelegerea limbii. Cuvintele ca struțocămilă ne amintesc de bogăția și diversitatea lexicală a limbii române.
  • Explorări suplimentare în limba română: Pentru cei interesați să descopere mai multe despre cuvinte neobișnuite sau expresii interesante din limba română, un bun punct de pornire ar putea fi articolul Cum este corect: niciun sau nici un?. Acesta oferă o perspectivă asupra altor dileme lingvistice și îmbogățește înțelegerea și utilizarea corectă a limbii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.