Scat (Skat) este un joc de carti originar din Altemburg, Turingia (un land din centrul Germaniei), foarte popular pe la inceputul secolului al XIX-lea. De aici a fost preluat si a devenit din ce mai cunoscut in mediul studentilor din Leipzig si Iena. Scat-ul a derivat din Schafkopf, jocul preferat al bavarezilor inca de pe la 1700. La inceput, scat-ul folosea cartile de joc traditionale germane, inlocuindu-le ulterior cu cele frantuzesti. Totusi, in competitiile oficiale, incepand cu anul 1886, cand a avut loc primul « Congres » de scat, se folosesc carti de joc speciale, in care o jumatate de carte este imprimata cu simbolurile traditionale germane si cealalta jumatate cu cele frantuzesti.
Pachetul pentru scat este format din 32 de carti, in ordinea importantei – trefla, inima neagra (pica), inima rosie (cupa), caro, cate opt de aceeasi culoare si cu urmatoarele valori : Asul – 11 puncte, Zece – 10 puncte, Regele – 4 puncte, Dama – 3 puncte, Valetul 2 puncte, Noua, Opt, Sapte – 0 puncte, in total, 120 de puncte.
Scat-ul se joaca cu minimum trei jucatori (unul contra celorlalti doi), dar cea mai cunoscuta varianta este cu patru (Geberskat), al patrulea fiind cel care imparte cartile. Daca sunt mai multi, fiecare tura de joc are totusi numai trei jucatori activi. Fiecare partida opune doua echipe inegale. Unul dintre jucatori – al patrulea – (apoi si ceilalti, pe rand) distribuie cartile celorlalti, in sensul acelor de ceasornic, dand initial cate trei carti fiecaruia, doua carti fiind depuse la mijloc, cu fata in jos (scat – din italienescul « scartare » – « a indeparta »), la tura a doua se dau patru carti, apoi iar cate trei. La inceputul partidei, asadar, fiecare jucator are cate zece carti.
Primul jucator alege atuul (culoarea), valoarea fiind, in ordine descrescatoare, valet de trefla, de pica, de cupa, caro, As, 10. rege, dama, 7, 8, 9, el fiind si « declarantul » jocului, care liciteaza si care, pentru a castiga, trebuie sa acumuleze 61 de puncte sau mai mult. « Declarantul » trebuie sa parieze in functie de cartile pe care le are, la sfarsitul jocului numarandu-se punctele acumulate plus scat-ul. Cand acumuleaza 91 de puncte, rezultatul se numeste «Schneider », cand realizeaza maximum de punctaj (120) se numeste «Schwarz », iar daca pierde toate rundele, rezultatul este « Null ». Scorul perdantilor, la fiecare tura, se diminueaza cu dublul punctajului castigatorului.
Dupa ce se impart cartile, cel care sta in stanga distribuitorului asculta licitatia jucatorului care urmeaza si hotaraste daca vrea sa continue sau nu. Licitatia se face in functie de numarul de Valeti (incepand cu cel de trefla) pe care jucatorul respectiv ii are (mit) sau nu (ohne), multiplicat cu valoarea culorii atuului. Apoi se joaca fiecare carte, incepand cu cel care a primit primul, urmatorul jucator putand sa supraliciteze sau sa spuna « Pas ». Cel care a oferit valoarea cea mai mare acumuleaza puncte. Daca este sigur ca poate aduna si celelalte puncte, un jucator poate sa ridice scat-ul si depune, in loc, alte doua carti, dupa care poate sa etaleze inainte de terminarea rundei.
Exista si varianta online a scat-ului, in doua moduri de joc, impotriva a doi jucatori reali, sau cu un al treilea jucator (generat de calculator), care nu va conta la calcularea punctelor.
In prezent, DSKV (Federatia germana de scat) impreuna cu ISPA (International Skat Players Association), cu peste o suta de mii membri din cinzeci de tari, au ca principal scop popularizarea acestui joc in intreaga lume, asociatia organizand anual si un Campionat european si unul mondial. De altfel, statisticile acestor organizatii au inregistrat in jur de 20 de milioane de jucatori de scat pe mapamond.