Romania, dintr-o tara de someri, de “mamici” si “bebelusi”, zbatandu-se ba sub troiene cat casa, ba sub valtorile potopului, ba sub grijile cotidiene, framantata de saracie, de conflicte, plutind in deriva pe apele unui prezent tulbure, a devenit, brusc, o tara de intelectuali, atinsi de psihoza doctoratului. Nu ai doctorat, nu existi. Ai doctorat, esti suspect. Oricum, e bine, ti se acorda atentie, nu esti oricine. Ai sau n-ai putin timp liber, e musai sa te inscrii la un doctorat. Te mai ajuta prietenii, conducatorii de doctorat, vecinii. Nu conteaza ca nu ai chef si nici idei. Important e ca doctoratul e in trend. O treime dintre parlamentari sunt doctori in ceva, ministrii – fosti, prezenti si viitori – asijderea. Daca numai in ultimii cinci ani s-au acordat peste zece mii de titluri de doctori, in curand va trebui sa inventam doctoratul pentru clasa zero, ca sa nu epuizam asa de repede subiectul. Suntem latini, dar suntem si balcanici, ne adaptam rapid, suntem versatili, dar nu inseamna ca nu putem fi o tara de doctori/doctoranzi. In sfarsit, iata un scop bine definit – un doctorat pe metru patrat. Am esuat in problemele economice, bajbaim in cotidian, dar putem fi neintrecuti in spirit.

Ce este, de fapt, doctoratul?

In traditia romaneasca si a celorlalte tari, doctoratul este un titlu stiintific menit sa confirme performanta individuala, intr-un anumit domeniu, sa contribuie, intr-un mod original, creativ, la cercetarea avansata, sa genereze progres, sa dezvolte idei, proiecte, tehnologii, cu aplicabilitate nationala sau internationala, sa promoveze interdisciplinaritatea si transdisciplinaritatea. Potrivit H.G. Nr. 567/2005, privind organizarea si desfasurarea studiilor universitare de doctorat, in cadrul unui astfel de program, se parcurg doua etape importante: pregatirea in cadrul unor studii universitare avansate si elaborarea unui proiect de cercetare stiintifica. Exista un doctorat stiintific, pentru domenii ca: stiinte exacte, umaniste, juridice, economice, politice, militare etc. si doctorat profesional, pentru zona artelor, a culturii fizice si sportului. Doctoratul se organizeaza numai in institutiile de invatamant superior care au probat capacitatea lor de a oferi un mediu adecvat cercetarii, coordonarii si dezvoltarii proiectelor, pe baza unor standarde internationale.

Diploma si toca de absolvire, Foto: ftfinfo.wikispaces.com
Diploma si toca de absolvire, Foto: ftfinfo.wikispaces.com

Conducatorul de doctorat trebuie sa fie un profesor universitar/academician/ cercetator stiintific gradul I, cu titlul de doctor in respectivul domeniu, a carui activitate este evaluata la fiecare cinci ani, de catre comisii de experti.

Durata studiilor de doctorat este de trei ani si se desfasoara pe baza unui contract. Pregatirea universitara se face pe parcursul a doua-trei semestre, iar programul de cercetare, timp de trei-patru semestre. Evaluarea se realizeaza dupa reguli specifice si prin sistemul de credite trasferabile. Proiectul de cercetare stiintifica este evaluat de o comisie formata din trei membri, prin acordarea de calificative. Calificativele “bine” si “foarte bine” permit trecerea in programul de cercetare, in timp ce “satisfacator “ si “nesatisfacator” presupun prezentarea unui nou proiect. Daca si a doua oara, calificativele nu sunt cele corespunzatoare, doctorandul este exmatriculat, obtinand doar un certificat de pregatire universitara avansata. Proiectul de cercetare care a fost acceptat si ale carui rezultate intermediare trebuie sa fie prezentate in rapoarte periodice, devine tema tezei de doctorat, care, la final, va fi sustinuta public.

Studiile doctorale pot fi parcurse in forma de invatamant cu frecventa (pe locuri bugetate sau cu taxa) si fara frecventa (cu taxa).

Citește și:  Cum definim stelele variabile pulsante si cate tipuri exista?

Doctorate ale unor personalitati romanesti

In vremea de aur a invatamantului si a cercetarii romanesti, doctoratul certifica, in mod veritabil, calitatea intelectuala a celor care obtineau acest titlu. In 1853, Carol Davila, pe numele adevarat Carlos Antonio Francesco D’Avila, medic roman, nascut in Italia, isi da doctoratul la Paris, dupa care se dedica, pana la sfarsitul vietii, organizarii serviciului sanitar din Romania. Astazi, Facultatea de Medicina si Farmacie, din Bucuresti, ii poarta numele. In 1890, Sarmiza Bilcescu, prima femeie-avocat din spatiul european, este si prima femeie care obtine doctoratul in drept, la Sorbona (Paris). Teza de doctorat a mitologului si scriitorului de origine romana, Mircea Eliade, care a trait cea mai mare parte a vietii, la Paris si in Statele Unite ale Americii, intitulata “Yoga – eseu despre originile misticii indiene”, pentru care s-a documentat in perioada sederii in India, este primul studiu semnificativ, al unui occidental, despre filozofia si cultura indiana, privita din aceasta perspectiva. Teza a fost sustinuta la Un iversitatea din Bucuresti. In 1882, Constantin Gogu, un stralucit profesor de astronomie, azi uitat, a obtinut doctoratul la Sorbona, cu o teza de doctorat despre “Perturbatiile produse de planeta Marte asupra lunii”. In capitala Frantei a obtinut titlul de doctor si Dimitrie Pompeiu, un extraordinar matematician, cu teza “Sur la continuité des fonctions de variables complexes “, remarcabila lucrare coordonata de Henri Poincare, unul dintre cei mai mari matematicieni ai sfarsitului de secol XIX.

Portretul lui Carol Davila realizat de Theodor Aman, Foto: ro.wikipedia.org
Portretul lui Carol Davila realizat de Theodor Aman, Foto: ro.wikipedia.org

Dan Barbilian, cel care va fi cunoscut, in perioada interbelica, si ca un foarte talentat poet, sub pseudonimul Ion Barbu, a luat doctoratul la Universitatea Bucuresti, cu lucrarea “Reprezentarea canonica a adunarii functiunilor ipereliptice”, in comisia in fata careia si-a sustinut teza aflandu-se si celebrul Gheorghe Titeica, un reper in matematica romaneasca. Nicolae Titulescu, unul dintre cei mai inteligenti si respectati oameni politici romani, presedinte, pentru o vreme,  al Ligii Natiunilor, a sustinut teza de doctorat la Sorbona, cu tema “Essai sur une theorie des droits eventuels”. George Emil Palade, medicul roman, care a ales sa isi construiasca in Statele Unite ale Americii stralucitoarea cariera, cel care a revolutionat domeniul biologiei celulare si a primit si Premiul Nobel pentru medicina, in 1974, a sustinut doctoratul la Bucuresti, cu o lucrare surprinzatoare prin originalitatea ei – “Tubul urinifer al delfinului. Studiu de morfologie si fiziologice comparativa”. Exemplele care demonstreaza contributiile fundamentale ale unor personalitati, la dezvoltarea cercetarii romanesti, sunt nenumarate, multi dintre acesti oameni, de o impresionanta cultura, fiind nume recunoscute si in strainatate, pentru felul in care au marcat, pozitiv, un anumit domeniu al cunoasterii.

Acuzatii de plagiat celebre, pe alte meleaguri

Fie ca e vorba de teze de doctorat, de discursuri, de lucrari publicate in reviste sau de carti, se pare ca, automat, s-a nascut si o “institutie” a plagiatului, sustinuta de nume cu greutate, precum Barack Obama, presedintele SUA, Patrick Deval, guvernatorul din Massachusettes – acuzati de plagiat in discursurile lor electorale,  ministrul Apararii din Germania, Karl-Theodor zu Guttenberg – plagiator in teza sa de doctorat , vicepresedintele american Joe Biden, Martin Luther King, unul dintre cei mai cunoscuti activisti pentru drepturile afro-americanilor, Pal Schmitt, fostul presedinte al Ungariei etc. Oare intamplator cei mai multi plagiatori au fost si oameni politici?

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

2 COMENTARII

  1. De acum incolo, exista vreo piedica in a obtine titlul de doctor in stiinte juridice daca copiezi lucrarea lui Victor Ponta ? Victor Ponta ar avea ceva impotriva? Poate fi indrumator unui doctorand care ii copiaza lucarea? Adrian Nastase poate fi doctor docent?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.