Potrivit tradiţiei, abracadabra este, deopotrivă, formulă magică, incantaţie şi termen mistic (asociat unor experienţe spirituale/religioase). În privinţa etimologiei (originii) termenului există mai multe variante. Unii lingvişti şi istorici considera că abracadabra a fost, iniţial, un termen al cabaliştilor (o sectă mistică la evreii din Evul Mediu), rezultat din abrevierea cuvintelor ebraice Ab (Tată), Ben (Fiu), Ruah a Cadish (Sfântul Duh). Alţii susţin că ar proveni tot din limba ebraică, dar din abreg ad hābra (“trimite trăsnetul tău până la moarte”) sau din Ha brakha dabra (“Binecuvântarea a vorbit”).

La fel de adevărat este, însă, şi faptul că, în secolul al II-lea i.Hr., într-o carte a lui Quintus Sammonicus Serenus, învăţat roman, intitulata Liber Medicinalis, în care erau prezentate o serie de tehnici de vindecare preluate de la Pliniu cel Bătrân, este consemnat si cuvântul abracadabra, ca un fel de formulă magică, inscripţionată pe amuletele/talismanele pe care ar fi trebuit să le poarte bolnavii sau cei atinşi de vrăji. Inscripţionarea nu se făcea oricum, ci sub forma unui triunghi cu vârful în jos, pe rândul cel mai de sus (latura triunghiului) fiind scris cuvântul abracadabra întreg, pe al doilea cu o literă mai puţin şi aşa mai departe, vârful triunghiului fiind reprezentat de litera A. Latura din stânga era formată exclusiv din litera A, iar latura din dreapta, citită de sus în jos, era tot abracadabra. Dacă o astfel de figură este reprezentată în spaţiu, apare asemenea unei spirale/vârtej, despre care se credea că ar avea capacitatea de a ïnghiti ”forţele malefice”, îndepărtându-le pentru totdeauna.

Citește și:  Ce sunt acronimele? Câteva reguli de scriere şi utilizare

Din zona ocultismului şi a religiei, formula abracadabra a trecut în limbajul iluzioniştilor, prestidigitatorilor, ca introducere în scamatoriile lor, dar şi în comunicarea curentă, când cineva vrea să sublinieze apariţia/manifestarea aparent inexplicabilă a unor situaţii/evenimente/atitudini etc.

De la interjecţia abracadabra, în unele limbi s-a format adjectivul abracadabrant (în limba română, fiind un împrumut din fr. abracadabrant), cu sensul ciudat, bizar, neobişnuit, extravagant, fantezist etc.

Se poate spune, de exemplu: Nu e de ajuns un abracadabra ca dorinţa să ţi se împlinească/S-a auzit un abracadabra şi spectacolul a început//Comportamentul moderatorului acestei emisiuni mi s-a părut abracadabrant etc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.