„De bun augur”, „De rău augur” sunt expresii care își au originea în antichitatea romană, când anumiți preoți – numiți auguri – prevesteau viitorul sau interpretau voința zeilor ghidându-se după zborul și cântecul păsărilor sau după măruntaielor diverselor animale sacrificate.
În timp, sensul cuvântului augur (provenit din avis = pasăre și garrire = a flecări) s-a extins, denumind tot felul de semne după care cei superstițioși se orientează pentru a întreprinde sau nu ceva, expresia pierzându-și semnificația strict religioasă.
Așadar, a fi de bun augur/a fi de rău augur, înseamnă a fi semn bun/a fi semn rău, a exista sau nu premise ca un lucru să se desfășoare/sfârșească în mod favorabil/nefavorabil.
Se poate spune, de exemplu: Sper că această colaborare să fie de bun augur pentru viitorul firmei/Unele persoane consideră că e de rău augur să te întorci din drum etc.
În limba italiană, Auguri! (cu aceeași origine latină) înseamnă Urări! – Tanti auguri! – Cele mai bune urări!
Expresia a fi de bun/rau augur este adesea întâlnită în literatură și vorbirea cotidiană, având rădăcini adânci în istorie și mitologie. Acesta provine din practicile augurilor din Roma antică, care interpretării semne ale naturii pentru a prezice viitorul. Prin înțelegerea contextului istoric, putem aprecia mai bine utilizarea și semnificația acestei expresii în limba română contemporană.
De asemenea, este important să recunoaștem și alte expresii similare din limba noastră care pot îmbogăți discursul nostru și să ofere claritate. Expresiile și idiomele sunt pietre de temelie ale limbii, reflectând cultura și istoria unui popor.
Pentru a aprofunda cunoștințele despre utilizarea corectă a limbii române și a descoperi mai multe expresii interesante, vă recomandăm să citiți articolul nostru cum este corect: niciun sau nici un?. Acesta oferă o perspectivă detaliată asupra unei alte dileme frecvente în gramatica română.
