Cea mai plictisitoare zi din ultimul secol se pare că a putut fi identificată cu ajutorul unui program informatic, după cum mărturiseşte William Tunstall-Pedoe, profesor de ştiinţe politice şi specialist în calculatoare, la Universitatea Cambridge, din Marea Britanie, coordonator al unui astfel de studiu inedit.
Dacă, la nivel individual, plictiseala este o stare pronunţat subiectivă şi care intervine, adeseori, când facem lucruri repetitive, când ne confruntăm cu banalitatea cotidiană, când nu ne putem concentra asupra activităţilor pe care le desfăşurăm sau ca reflex al unui anumit tip de personalitate, la scară istorică şi mondială este greu de crezut că au existat sau există astfel de “sincope”, când lumea îşi încetineşte ritmul şi nicăieri nu se întâmplă nimic notabil.
Cum a fost stabilită cea mai plictisitoare zi din ultimul secol?
Ca să afle care a fost cea mai plictisitoare zi din ultimul secol, William Tunstall-Pedoe a demarat o analiză computerizată, cu algoritmi complecşi, a peste 300 de milioane de date, analiză efectuată de un motor de căutare intitulat True Knowledge, pe care el însuşi l-a inventat.
True Knowledge, numit astăzi Evi, a fost, iniţial, în 2007, o companie de tehnologie din Cambridge, specializată în software şi motoare de căutare, care urmărea să răspundă direct la întrebări cu privire la orice subiect, formulate simplu, în limba engleză.
Evi colectează informaţii în două moduri: importându-le din baze de date externe, credibile (de exemplu, Wikipedia), dar şi direct, de la utilizatori (care pot contacta Evi prin intermediul unei aplicaţii iPhone şi Android), acestea din urmă fiind supuse unui complicat proces de selectare şi monitorizare. În 2010, baza de date True Knowledge conţinea în jur de 300 de milioane de informaţii, despre circa 9 milioane de lucruri.
Spre deosebire de un motor de căutare “tradiţional”, care foloseşte cuvinte-cheie, True Knowledge a fost capabil să „înțeleagă” informațiile stocate și să producă răspunsuri directe la întrebări de felul: Cine s-a născut la 20 mai 1983? Cine a murit pe 16 ianuarie 2000? Ce s-a întâmplat la 1 aprilie 2006? etc.
Care a fost cea mai plictisitoare zi din ultimul secol?
Având în vedere această resursă, William Tunstall-Pedoe a avut ideea de a afla, în mod obiectiv, care a fost cea mai plictisitoare zi din ultimul secol, ziua în care nu s-a întâmplat nimic memorabil. Şi a aflat. Cea mai plictisitoare zi din ultimul secol a fost 11 aprilie 1954.
În fiecare zi a ultimului secol, ca si in alte perioade, s-au născut oameni care au devenit celebri, alţii s-au stins din viaţă şi s-au întâmplat diverse alte lucruri, dar aproape nimic nu s-a înregistrat pentru data de 11 aprilie 1954. Tot ce au găsit motoarele de căutare True Knowledge, pentru această zi, a fost data de naştere a lui Abdullah Atalar, care va deveni un inginer, academician cunoscut în Turcia. În aceeaşi zi, Partidul Socialist a câştigat alegerile în Belgia.
Aproape la fel de “plictisitoare” (dar trecând pe locul II) a fost şi ziua de 18 aprilie 1930, când, la principalul program de ştiri de la BBC, s-a anunţat că “nimic interesant nu s-a întâmplat”, după care postul a difuzat muzică la pian în următoarele 15 minute.
După ce a fost făcut public rezultatul studiului, paradoxal, data de 11 aprilie 1954 a devenit una dintre cele mai “interesante”, tocmai prin faptul că pare să fi fost cea mai plictisitoare din ultimul secol.
Cel mai “plictisitor” moment din istoria Pământului
Cel mai “plictisitor” moment din istoria Pământului nu a fost stabilit de către programul informatic al lui William Tunstall-Pedoe, ci de către geologi, care au ajuns la concluzia, tot pe baza unor simulări pe calculator şi a altor date ştiinţifice, ca “Boring Billion” (“Miliardul plictisitor”) – o perioadă cuprinsă aproximativ între 1,8 şi 0,8 miliarde de ani în urmă – aşa numita “vârstă de mijloc a Terrei” a fost cea mai “plictisitoare”, din pricina stagnării geo-chimice şi glaciare a planetei noastre.
În vremea “Boring Billion” munţii nu s-au înălţat, pentru că plăcile tectonice nu începuseră să se mişte, toate continentele se aflau comasate într-un super-continent (Nuna), mantaua terestră avea o temperatură ridicată, formele elementare de viaţă din oceanele planetei, dense în sulf, au evoluat extrem de lent. Motivul acestei “stagnări” de un miliard de ani (“Boring Billion”) a rămas, până astăzi, neexplicat. O ipoteză pentru etapa “Miliardului plictisitor” ar fi, spun unii specialişti, că acest răstimp a fost necesar pentru răcirea treptată şi lentă a interiorului planetei.
Cea mai plictisitoare zi de Revelion din istorie
Arthur Conte (1920 – 2013), om politic şi scriitor francez, specializat în istorie, a publicat, printre altele, o carte intitulată “1 ianuarie 1940”, în care sunt consemnate evenimente şi opinii ale unor personalităţi ale timpului, în preajma Anului Nou 1940, impresia fiind că, aşa cum spune autorul, „lumea a amorţit”.
Conflictele armate au fost în “stand by”, Almanahul Hachette prezicea că “un rege al fricii va distruge Parisul, va arde Roma şi va distruge Vaticanul”, Valery (poetul Paul Valery) mărturisea că “Prostia oamenilor îl sufocă”, Picasso “lucra, picta şi se enerva”, preşedintele ţării (al Frantei), Albert Lebrun, “ofta, era tot ce putea face”, revista “Le Figaro” oferea reţete pentru doi iepuri botezaţi “Hitler” şi “Stalin” etc. Una dintre cele mai stranii perioade, prin senzaţia de “încremenire”.
Cel mai plictisitor articol de presă
În urmă cu câţiva ani, fondatorul unui site foarte cunoscut i-a provocat pe cititori, printr-un editorial, să menţioneze “cel mai plictisitor articol de presă”. Singura condiţie a fost ca “plictiseala” să ţină de subiect, nu de lungimea textului. Au fost menţionate multe exemple, cele mai multe fiind din categoria celor care încercau să “supraliciteze” teme extrem de banale sau să creeze un suspans artificial, de felul: un medic, în parc, “urmărit” de unul dintre pacienţi, detaliu abandonat la finalul articolului, dovedindu-se neadevărat, un pictor, în atelierul său, privind cum se usucă vopseaua pe tabloul recent pictat, un politician gătind în propria bucătărie etc., “vedete” de duzină spunând “nimic” – mii de banalităţi “vândute” zilnic, care de care mai plictisitoare.
Clubul oamenilor plictisiţi
Oricât ar părea de ciudat, în SUA, există un “Club” al oamenilor foarte plictisiţi, care, deocamdată, are vreo 500 de membri, care îşi propun nu să scape de plictiseală, ci să o cultive. Femeile sunt excluse din acest club, iar discuţiile membrilor clubului, ca şi preocupările, sunt dintre cele mai banale – fotografiază bănci din parc, hidranţi, sensuri giratorii, cutii poştale, le postează pe reţele sociale şi sunt încântaţi să-şi “expună” imaginile s.a.m.d.
Cele mai plictisitoare joburi
Pentru a se face un astfel de clasament, al celor mai plictisitoare joburi, un site specializat în locuri de muncă a intervievat mii de angajaţi din diverse domenii, rezultând următorul clasamenet (60- 80 % dintre angajaţii din domeniile respective găsind slujba lor ca fiind plictisitoare): informatică şi telecomunicaţii (56%), marketing şi comunicare (60%), vânzări, inginerie, bănci şi finanţe (67%), contabilitate (68%), suport tehnic (71%), manager de proiect (78%), domeniul juridic (80%).
Sporturi plictisitoare de urmărit la TV
Pentru că, atunci când este vorba despre un sport, nimic nu poate înlocui bucuria de a fi în aer liber, pe un mare stadion sau într-o mare sală de sport, s-au făcut diverse topuri şi în această privinţă, cei mai mulţi considerând că cele mai plictisitoare sporturi de urmărit la televizor, pentru că sunt prea lente, pentru că mingea este prea mică sau din alte motive, sunt: golful, baseball-ul, hocheiul, cricket-ul, polo.
Filme pe care mulţi nu le-au putut urmări până la capăt
Lăsând deoparte producţiile cinematografice proaste, din categoria celor “recompensate” cu “Zmeura de aur” (opusul Premiilor Oscar, pentru cei mai slabi actori, regizori, scenarişti etc.), există şi filme celebre, despre care mulţi mărturisesc (în sondajele online) că nu le-au putut urmări până la capăt, din cauza plictiselii.
Deşi unele dintre acestea s-au bucurat de apreciere din partea unei alte categorii de public sau chiar din partea specialiştilor, sunt mulţi care mărturisesc că nu le-au înţeles succesul: “Stăpânul inelelor”, ecranizare după romanul lui J. R. R. Tolkien (“Nu am înţeles nebunia din jurul acestui film”, spun unii spectatori, sau “”Pădurea, gnomii şi toate celelalte m-au adormit” etc.), “Titanic” (“Prea siropos”, spun mulţi), “Războiul stelelor” (“Dialoguri plicticoase, multe clişee… ”), “The Tree of Life”, cu Brad Pitt în rolul principal şi recompensat cu “Palme d’or” (este considerat de mulţi ca fiind “neconvingător”, “ciudat”, “o poveste forţată”), “Portocala mecanică„, ecranizare după romanul lui Anthony Burgess (“Prea violent, cinic”) etc.
A fi sau a nu fi plictisit…
Dincolo de aceste “superlative” ale plictiselii sau de plictiseala la scară istorică şi societală, mai important este să evităm o astfel de stare la nivel individual, pentru că plictiseala individuală se instalează când dispare preocuparea pentru ceea ce trăim, când evenimentele prin care trecem nu mai prezintă interes sau ne depăşesc sau când stima de sine este scăzută.
Clişeul consolator – “Toată lumea se plictiseşte!” – este de evitat. Nu, nu toată lumea se plictiseşte sau nu pe termen lung. Iar dacă peste plictiseala individuală s-ar mai aşeza şi “cea mai plictisitoare zi” din lume, cel mai plictisitor job, cel mai plictisitor film, cea mai plictisitoare îndeletnicire etc., realitatea ar fi greu de suportat. De fapt, a fi sau a nu fi plictisit este o opţiune personală. “Nimic nu ne fereşte mai bine de plictiseală, care este flagelul vieţii omeneşti, decât bogăţia spirituală”. (Arthur Schopenhauer)
