Nilul este cel mai lung fluviu din lume și părintele râurilor africane. Izvorăște la sud de Ecuator, curge spre nord prin nord-estul Africii vărsându-se în Marea Mediterană și are o lungime de 6.650 de kilometri. Numele său provine de la cuvântul grecesc „neilos” ce înseamnă „râu”.
Nilul trece prin următoarele 9 țări africane: Egipt, Sudan, Etiopia, Uganda, Kenya, Tanzania, Rwanda, Burundi și nu în ultimul rând prin Republica Democrată Congo. Mai mult de 300 de milioane de oameni depind de Nil pentru alimentarea cu apă și irigarea culturilor sezoniere, potrivit „Consiliului Miniștrilor Afacerilor cu Apă a Bazinului Nilului”.
Energia Nilului este valorificată prin intermediul barajului Aswan High Dam, care a fost finalizat în 1970, ce oferă hidroenergie și un anumit control asupra inundațiilor de vară. În anii 1980, barajul a oferit jumătate din energia electrică a Egiptului dar această valoare a scăzut de-a lungul anilor; în momentul de față contribuie cu 20% din energia totală a Egiptului, potrivit „Observatorului Pământului” a celor de la NASA.
Proiectul barajului amenința templele de la Philae și Abu Simbel, astfel că Templul lui Isis a fost mutat pe insula Agilkia iar masivele temple de piatră de la Abu Simbel au trebuit transportate 180 de metri mai departe. Prin ridicarea barajului s-a format al doilea cel mai mare lac artificial din lume numit Lacul Nasser.
Barajul Aswan High Dam a fost construit pentru a ajuta la reglarea inundațiilor din moment ce înainte de existența sa erau ani în care nivelul ridicat al apei inunda culturile iar alți ani în care nivelul scăzut al apei producea secetă și foamete. Important de știut este că Aswan High Dam nu este singurul baraj de pe cursul fluviului, existând alte baraje de-a lungul său ce servesc același scop, printre care Barajul Roseires, Barajul Owen Falls și Barajul Sennar.
Fluviul este format din două râuri (ramuri) principale, Nilul Alb, ce își are originea în Lacul Victoria, și Nilul Albastru ce pornește din Lacul Tana. Acestea se întâlnesc la Khartoum în Sudan. De asemenea, la vărsarea în Marea Mediterană, Nilul se desparte în două ramuri: ramura Rosetta la vest și ramura Damietta la est.
Bazinul fluviului acoperă undeva la o treime din suprafața continentului, fiind responsabil pentru evoluția sau căderea civilizațiilor antice precum cea egipteană. Pe malurile fluviului au locuit oameni ce au fost printre primii care au făcut agricultură și au folosit plugul.
Delta Nilului din nordul Egiptului este locul unde fluviul se scurge în Marea Mediterană. Are aproximativ 160 de kilometri în lungime și se întinde pe o suprafață de peste 240 de kilometri de-a lungul coastei. Terenul fertil o face să fie locul perfect pentru agricultură, motiv pentru care a fost cultivat timp de mii de ani. Undeva la 40 de milioane de oameni trăiesc în această regiune.
Fluviul inundă în fiecare an între lunile iunie și septembrie, lăsând în urmă un strat de sedimente negre, motiv pentru care egiptenii antici îl numiseră Ar (negru). Credința egipteană atribuia Nilului prezența zeului Hapi. Onorarea sa era foarte importantă așa că de fiecare dacă când erau inundații, egiptenii îi mulțumeau lui Hapi pentru fertilitatea adusă pământului. Interesant de știut este că, în cultura egipteană antică, Nilul era văzut ca un pod ce făcea legătura cu lumea de dincolo.
În 1787, faimoasa piatră Rosetta a fost găsită în delta Nilului în orașul Rosetta. Acest artefact a jucat un rol important în descifrarea hieroglifelor egiptene și înțelegerea unei civilizații.
Multe specii de pești se găsesc în Nil. În cadrul sistemului Nilului întâlnim bibani, o specie de Tilapia, țiparul și mai multe specii de somn, între multe alte specii.
Crocodilul de Nil se găsește în cele mai multe părți ale râului. În mod obișnuit, crocodilul se hrănește cu pești, dar se știe că obișnuiește să devieze de la acest meniu. „Gustave” este un exemplar ce terorizează oamenii ce trăiesc de-a lungul râului Rusizi din Burundi. Lui îi este atribuită moartea a sute de oameni.
Pe lângă crocodili, întâlnim broaște țestoase, 3 specii de șopârle, aproximativ 30 de specii de șerpi din care jumătate sunt veninoase și câteva sute de specii de păsări. Hipopotamul, odată comun în sistemul Nilului, acum se găsește doar în regiunea Al-Sudd și în zona de sud a fluviului.
Multe specii de pești care se hrăneau în apele Nilului din zona Egiptului în timpul sezonului de inundații au fost reduse sau chiar au dispărut odată cu construcția barajului Aswan High Dam, din moment ce erau specii migratoare iar barajul le-a împiedicat migrarea spre lacul Nasser.
Nilul este și o cale de transport vitală a oamenilor și bunurilor mai ales în sezonul inundațiilor atunci când transportul convențional nu este posibil. De asemenea este și o modalitate de vizitare a ecosistemului Nilului. În 2004 White Nile Expedition a devenit prima expediție care naviga pe toată lungimea fluviului. Expediția a început în Uganda și s-a terminat în Rosseta, luând 4 luni și 2 săptămâni pentru finalizare.
Chiar și în aceste condiții, în care se știu foarte multe în legătură cu fluviul, Nilul încă mai are multe de oferit, în acest sens fiind nevoie de multe cercetări pentru descoperirea tuturor secretelor sale.
https://www.youtube.com/watch?v=pumXbPMsWXY
