Fassa sau fosa este numele unui animal carnivor, cel mai mare din Insula Madagascar, si care este o incrucisare intre puma si zibeta mica. Localnicii il numesc leul de Madagascar probabil datorita faptului ca se trage din animale salbatice care aveau lungimea corpului ca a unui leu. Fossa este o specie endemica din Insula Madagascar care prefera regiunile montane, la altitudini de pana la 2600 m.
Endemic Madagascarului, Fossa este un prădător suprem, dar și o specie vulnerabilă, amenințată de pierderea habitatului și de activitățile umane.
Caracteristicile fizice și comportamentul Fossa
Fossa are un aspect oarecum neobisnuit, corpul sau are lungimea de pana la 80 cm, inaltimea la umar de 30-35 cm si greutatea de 7-12 kg. Femela este intotdeauna mai mica decat masculul si are greutatea mai mica. Intregul corp este acoperit cu blana deasa, formata din fire de par scurte in nuante de culori maronii-roscate mai inchise sau mai deschise. La femela coloritul blanii este putin mai luminos decat la mascul, in tonuri de bej sau crem.
Coada este destul de lunga, masoara tot atat cat lungimea corpului, sau este putin mai mica. Membrele anterioare si posterioare sunt destul de scurte, se termina cu labe puternice ce au cate cinci degete prevazute cu gheare retractabile ca la feline. Capul este rotund, urechile sunt mari, au marginile rotunjite.
Ochii sunt mari si migdalati, iar botul robust si destul de lung. Pe buza superioara apar numeroase perechi de vibrize lungi, de culoare deschisa, subtiri si foarte sensibile. Rolul lor este de a-i da posibilitatea felinei de a se orienta mai usor in mediul sau natural. Ca si alte animale de prada, fossa are muschii masticatori puternici, mandibula puternica, maxilarele inzestrate cu dinti ascutiti, canini, incisivi, premolari si molari.

Dieta variată și tehnicile de vânătoare ale Fossa
Astfel de animale carnivore sunt cei mai puternici pradatori din Insula Madagascar. Pentru a-si captura prada se catara in copaci, alerga pe sol, scormonesc in vizuinile rozatoarelor, fac sarituri ample echilibrandu-si corpul cu ajutorul cozii lungi atat ziua cat si noaptea.
Pentru a se odihni stau pe crengile groase ale copacilor sau se ascund in pesteri si vizuini realizate la radacinile copacilor seculari. Hrana lor este formata din tot felul de animale mici, maimute, reptile, amfibieni, pasari si insecte.
Reproducerea și îngrijirea puilor
In perioada de imperechere (care are loc din luna septembrie si pana la sfarsitul lui noiembrie) masculii sunt agresivi intre ei, se ataca, se musca cu dintii si se zgaraie cu ghearele ascutite pentru femele. Copulatia dintre mascul si femela tine in jur de 2 ore, iar perioada de gestatie este de 6-7 saptamani.
Femela face in general un numar de 3-4 pui care la nastere sunt neajutorati, nu vad si cantaresc aproximativ 100 g. La cel mult o luna puii incep sa vada si sunt alaptati timp de 4 luni. Apoi fiind destul de bine dezvoltati incep sa iasa din vizuina si sa invete cu ajutorul mamei sa vaneze prada. Astfel ei raman alaturi de femela pana la varsta de 1-2 ani si ajung la maturitatea sexuala abia la 3-4 ani.
Fossa are denumirea stiintifica de Cryptoprocta ferox, face parte din ordinul Carnivora, familia Eupleridae si este singurul membru al genului Cryptoprocta. Speranta de viata la fossa din Madagascar este de aproximativ 20 de ani in conditii de captivitate si mai putin in salbaticie. Fossa este o specie in pericol de disparitie, numarul de exemplare a scazut foarte mult in ultimii ani datorita distrugerii habitatului natural si vantului excesiv.
Curiozități despre Fossa
Fossa prezintă caracteristici care combină trăsături de feline și manguste, fiind unică în genul său. Coada sa lungă reprezintă aproape jumătate din lungimea corpului și este folosită pentru echilibru, mai ales în timpul vânătorii în copaci. În ciuda dimensiunilor mici comparativ cu alți prădători din lume, Fossa poate vâna animale de dimensiuni mari, datorită forței și strategiei sale.
Importanța ecologică a Fossa
Fossa joacă un rol esențial în ecosistemul Madagascarului, menținând echilibrul populațiilor de animale mici și medii, cum ar fi maimuțele lemuri. Prin controlul acestor populații, contribuie indirect la sănătatea pădurilor tropicale, prevenind supraaglomerarea anumitor specii și facilitând regenerarea vegetației.